Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cei trei ziaristi romani si translatorul lor arab, rapit o data cu ei, sunt, in fine, liberi. Cum, prin ce mijloace si cu ce pret - habar n-am, si nu mi-e rusine sa spun asta. Pentru ca banuiesc ca nu stie, de fapt, nimeni in afara de un foarte restrans grup decizional.
Nu stiu daca faimoasa celula de criza a actionat corect, nu stiu daca obiectul negocierilor a fost politic sau financiar (sau ceva intre ele), nu stiu daca cei patru au fost mereu in mainile unui singur grup sau au trecut prin mai multe maini, daca jocul a fost grav sau doar o cacealma (sau, iarasi, ceva intre ele), nu stiu daca Omar Hayssam a fost implicat sau nu, nu stiu nimic, pentru ca nimeni nu stie nimic. Dar cred ca punctul cel mai dureros al ignorantei mele este faptul ca nu stiu nici macar daca a fost bine sa nu stiu. Adica: nu stiu nici macar daca oficialitatea a avut dreptate sa pastreze secretul operatiunilor de salvare fata de opinia publica.
Nu sunt iresponsabil. Imi dau seama de importanta secretului de serviciu, a secretului militar etc. in chestiuni care privesc siguranta nationala. Nici un stat din lume, probabil, nu-si permite o transparenta totala fata de propriii cetateni, desi teoretic ar trebui s-o aiba. Dar blocarea accesului la informatie, in orice domeniu si la orice nivel, pe langa evidente avantaje - s-a vorbit in cazul de fata de protejarea operatiunilor de salvare si, prin asta, de marirea sanselor de supravietuire a ostaticilor - are intotdeauna si efecte perverse, greu de calculat in prealabil.
In principiu, orice secret oficial, de stat, militar, de afaceri etc. este nedemocratic si arunca o mica samanta de suspiciune: oare nu este inceputul unei conspiratii? A unei incercari de ingradire a drepturilor cetatenesti? Nu creeaza un precedent periculos? Nu lasa publicul neinformat si neputincios in chestiuni care-l privesc indeaproape? De unde stim ca factorii de decizie actioneaza corect la adapostul secretului?
Personal, ma simt umilit, ca ziarist - fie si amator - de faptul ca, la vreo doua luni de la-nceputul crizei, ostaticii au fost eliberati fara ca eu sa am nici cea mai mica idee cum si in ce fel s-a petrecut totul, si-n general ce a fost toata afacerea asta. Nu cred ca, in acest caz, secretul pastrat cu atata strasnicie a servit la ceva. Faptul ca ziaristii sunt vii si nevatamati nu e o dovada ca s-a actionat corect, atata vreme cat nu am nici cea mai mica dovada - si deocamdata nimeni nu are - ca ei au fost vreodata in real pericol. Am auzit multe, mult prea multe. Cel mai grav efect al secretului total al operatiunii de salvare, mai grav poate decat aflarea pur si simplu a adevarului, a fost enormul nor al zvonisticii vanturate, val dupa val, de mediile de informare si-n primul rand de televiziuni. Am auzit, astfel, ca totul ar fi fost pus la cale la Bucuresti, cu asentimentul puterii si poate chiar cu asentimentul ziaristilor rapiti. Am auzit in mai multe randuri ca ostaticii ar fi fost eliberati. Mi s-au vanturat cifre concrete: asa-zisele pretentii financiare ale rapitorilor. Au fost scosi cu ocazia asta din subteranele lor toti mafiotii arabi, de parca pan-acum nu si-ar fi facut afacerile brat la brat cu politicienii romani. Ce sa-nteleg? Ce sa cred? Cum as fi putut sa iau zvonurile acestea drept prostii, atata vreme cat la capitolul "informatie oficiala, verificata" am notat mereu zero? De ce sa am mai multa incredere in celula de criza decat in fiecare dintre aceste zvonuri?
Zilele urmatoare vor aduce clarificari. Sau, dimpotriva, tulburari ale apelor. In orice caz, as vrea sa amintesc tuturor cetatenilor ca au dreptul la adevar. La tot adevarul, chiar daca el ne-ar pune intr-o lumina cat se poate de proasta. De-a lungul ultimilor 16 ani am fost prea mult manipulati ca sa mai credem cu seninatate in prima versiune oficiala. Afacerea aceasta a ziaristilor rapiti nu pare a fi una simpla. Trebuie sa insistam ca, macar in ceasul al 13-lea (caci al 12-lea a trecut fara sa risipeasca ceata), sa ni se dezvaluie punct cu punct tot adevarul: a fost o rapire reala? Daca nu (ceea ce ar fi un colosal dezastru pentru noi toti), cine a pus afacerea la cale? Apoi: cum s-au desfasurat, pas cu pas, negocierile? Au existat cu adevarat revendicari politice sau a fost doar o fortare a mainii pentru obtinerea a cat mai multi bani? S-au platit bani? Cati? S-au facut concesii politice? In ce constau ele? In urma aflarii in detaliu a tot ce ne-a fost ascuns pana azi, vom putea in fine judeca responsabilitati si, poate, vinovatii. Sper din tot sufletul ca ele sa-i priveasca doar pe rapitorii arabi.
Citește pe Antena3.ro
