Emoţii distructive

Divortul/despartirea/separarea de un om apropiat se afla pe locul doi pe scala cauzelor majore de stres psihic, dupa moartea unui om apropiat. Crimele care au avut ca motivatie "divortul, separarea sau despartirea" (fie ele cu arme de foc sau cu alt gen de arme) nu sunt deloc putine, ba ele chiar au inceput sa se diversifice intr-un sens cat se poate de rau al cuvantului, caci – asa cum observam de-o vreme – produc victime colaterale printre copiii criminalilor si chiar printre persoane nevinovate, precum in cazul "criminalului de la coafor". Sigur ca avem in fata o serie intreaga de erori, neglijente, ca si o stare de lucruri care tradeaza sau sugereaza existenta unor fapte de coruptie ale unor politisti, medici si judecatori. Putem vedea in cazul "criminalului de la coafor" ca el nu este doar un produs al propriei minti ratacite, ci un produs al mediului social, care – inconstient – i-a incurajat nebunia. O singura instanta de judecata care ar fi condamnat agresivitatea si violenta acestui om la timp ar fi produs un dosar penal, cu niste consecinte asupra locului de munca, a permisiunii de a purta arma si, poate, asupra psihologiei actualului criminal, care si-ar fi controlat furia, ura si dorinta de razbunare si de "frica". Despre faptul ca in Romania se poate cumpara ingaduinta, se poate obtine usor un ochi inchis asupra abuzurilor, se poate ocoli si chiar intrepreta legea in sprijinul infractorilor sau al criminalilor nu-i o noutate si despre aceste lucruri se vorbeste permanent, desi ele insele ar putea fi efecte ale unor emotii distructive de acelasi fel.

Ceea ce discutam prea putin si, inca, nu suficient de serios, tine de psihologia individului, de educatia lui pentru viata, de o cunoastere minima a felului in care ne putem gestiona gandurile, emotiile, trairile si comportamentele pentru a gestiona situatiile cauzatoare de stres. Situatiile stresante de viata prezinta un potential periculos de schimbare a atitudinii si a comportamentului chiar si pentru oameni fara probleme psihice; pentru cei care mostenesc o gena bolnava sau se afla, deja, intr-o destructurare psihica de orice natura, ele pot deveni adevarate declansatoare de bombe, adica de fapte criminale. Violenta fizica trebuie privita ca simptom clar, indiscutabil al unei "patologii interioare", ca simptom al lipsei de control asupra emotiilor, impulsurilor si a gandirii individului. La noi inca se mai crede ca violenta fizica este normala, inca o mai credem justificata, inca mai vedem in ea diferite virtuti. In realitate, lovirea altui om are in substrat ura, furie, dorinta de razbunare si de ucidere, adica emotii si trairi distructive, care, prin acumulare, reprimare, negare sau alte mecanisme devin cauzele reale ale comportamentului criminal si "adevaratii autori" ai crimelor, indiferent de motivatia lor exterioara. Ura, dorinta de razbunare, gelozia, invidia si toate emotiile distructive stau la baza bolilor psihice, a tulburarilor de comportament si a faptelor criminale. Lovirea altei persoane este un semnal de alarma, care trebuie investigat cu mai multa atentie si sactionat drastic, inainte de a produce un criminal. Pe de alta parte, avem mari carente legate de intelegerea vietii, a emotiilor, a dinamicii schimbarii, a pierderii, a atasamentului, a esecului si a suferintei, ceea ce produce, in fapt, emotia distructiva, gandirea ingusta si comportamentele asociate lor, pe care le regasim peste tot, in forme de manifestare care ne afecteaza pe toti.