Energia care misca Romania

Economia de stat nu mai are loc de intors. S-a ajuns la momentul adevarului: privatizarea sectorului energetic.

Intai japca, pe urma pomana. Am mai spus si alta data ca in locul unui sistem natural de distributie - piata - imparteala o face bugetul care "da" sau "ia" si lipseste astfel oamenii de forta decizionala. N-am detaliat insa indeajuns cat de mult "ni se ia" si cat de putin "ni se da". O vom face acum, pornind de la totaluri.

Produsul intern brut pe cap de locuitor al Romaniei este egal cu un sfert din media UE inainte de extinderea de la 1 mai. Din asta se stoarce. Dar salariile din Romania sunt egale doar cu a zecea parte din cele europene. Asta se arunca saracimii.

E limpede asadar ca, din cat se aduna, prea putin se redistribuie sub forma lefurilor. Unde se duce restul? Oare nu e destul de limpede ca subventionam cu totii, degeaba, "gaurile negre" ale economiei, sub motivatia cvasioficiala a locurilor de munca prost platite, dar sigure, din sondaje?!

De fapt, aceasta grija fata de salariatul de stat nu e decat un mijloc de abatere a atentiei de la iuteala de mana cu care o mare parte din redistribuire se face prin mecanisme clientelare, prin favoritisme care nu au nimic de-a face cu solidaritatea sociala.

Nu ne-am propus insa sa reinventam roata. Organismele financiare internationale si Uniunea Europeana au identificat mai demult locul in care cine imparte parte isi face: sectorul energetic. De asta s-a si dat ultimatum privatizarii. Dar tot de asta administratorii au amanat, au taraganat, s-au agatat de fiecare subterfugiu. Au plasat din nou in centrul argumentatiei omul, pe care statul il fereste cat poate de scumpiri, ceea ce sectorul privat n-are cum sa faca.

Daca ne amintim bine, tot sub acoperirea socialului ajunsese si SIDEX sa hraneasca o increngatura de capuse. Dar, in prezent, dupa privatizare, combinatul nu mai e unul dintre perdanti si a atras, in locul parazitilor, o serie de entitati viabile. "Privatizarea energiei" va genera un efect pe orizontala de cateva ori mai puternic decat la Galati.

Una peste alta, teorema nondistributiei are tot ce-i trebuie - ipoteza, demonstratie si concluzie. Dar oare nu intra in contradictie cu formula consacrata care spune ca salariile nu pot creste decat in paralel cu productivitatea? Si ei au demonstratia lor: la cat de mica-i productivitatea in Romania, distanta fata de salariile din UE este fireasca. Rezulta ca rationamentul nostru e gresit, al lor e bun, nu?

O fi bun, numai ca ei pornesc de la concluzia: oamenii nu muncesc. Dupa care ajung repede la corolar: daca nu muncesc, ce sens are restructurarea? Mai bine s-ar recunoaste ca nu exista nici un interes sa fie altfel. Altfel, piata ar distribui corect resursele si ar dimensiona natural preturile. Ar exista concurenta reala, ceea ce ar aduce profituri realizate de management, nu rente. Nu ca acum, cand salariile mici rezolva, intr-adevar, problema inflatiei, dar fara sa deranjeze sistemul de impartire a beneficiilor catre clientela politica, cu pretul pierderilor de la stat.

Dar sa nu traim cumva cu impresia ca in UE nu sunt satisfacute interesele clientelei. Diferenta este ca acolo politicienilor le pasa. Sunt direct interesati ca firmele sa fie prospere, pentru a putea incasa si ei "taxa de protectie" fara sa bata la ochi. La noi insa taxa se incaseaza oricum, chiar si din pierderi, chiar cu riscul taierii "vacii de muls". Conducatorii nostri sunt niste primitivi, fiindca n-au depasit inca faza culesului, vanatului si pescuitului - roade oferite de natura, fara sa fie nevoie sa faca ceva.

Mai are sens sa discutam despre potentialul extraordinar al tarii, laudat de straini? Pai, daca nu se munceste?! Fals. Romanii au dovedit ca pot lucra, atunci cand are cine sa-i puna la treaba, in strainatate!

Concluzia e clara. Uniunea Europeana conditioneaza acordarea statutului de economie de piata functionala de privatizarea furnizorilor de curent, gaze si combustibil, tocmai fiindca doreste sa elibereze acel amplu efect pe orizontala. De 14 ani incoace, organismele internationale incearca sa recupereze cat mai mult din potentialul romanesc deturnat de antireformisti si abia acum s-a ajuns la "marele potential" - privatizarea energiei. Asta e esenta miscarii.