Enervare, reloaded

Imi aduc aminte primul meu calculator - programele se incarcau de pe o caseta magnetica, iar sistemul de operare n-avea mai mult de 48k - cam cat o poza facuta cu o camera digitala ieftina din ziua de astazi.

Interfata cu utilizatorul nu facea nici cel mai mic efort sa se imprieteneasca cu tine - pur si simplu te ignora daca nu stiai pe dinafara cele cateva zeci de comenzi care puneau masinaria la treaba. Ca sa salvezi un text si sa-l tiparesti pe imprimanta unui prieten era nevoie de cunostinte temeinice de programare, plus o jumatate de zi libera (am inclus aici si drumul cu autobuzul 311). Iar in materie de jocuri - ei bine, sa spunem doar ca aveai nevoie de multa imaginatie pentru a deosebi o aterizare cu simulatorul de avion in desert de un joc de sah...

Unii ar spune ca am progresat mult de atunci. Si eu am fost tentat de concluzia asta pana am facut cunostinta cu softul din telefonul meu. Nu vreau sa-i dau numele si asta pentru ca nu cititi un articol de santaj care sa-si doreasca sa smulga ceva publicitate. E vorba pur si simplu de o experienta personala - aceea a intanirii cu un gadget care reuseste sa te sece atat de bani, cat si de energie. Fireste, banii se duc la achizitie. Iar energia incepe sa se scurga dupa aceea - atunci cand constati ca telefonul tau inteligent, incarcat cu doar jumatate din softurile de pe CD-ul oficial, incepe sa se opreasca. Sa vedeti simptomele: mai intai iti spune ca nu mai are memorie sa ruleze inca o aplicatie. Asta desi nu mai ai pornita nici o alta si desi abtibildul de pe cutie te poftea sa traiesti fericirea unui telefon cu 16 Mb de memorie interna si nu mai stiu cati pe cardul atasat. A doua faza a bolii apare cand o parte din meniul de pe ecran dispare intr-o ceata digitala, gen toamna tarzie in muntii Carpati. In sfarsit, a treia si ultima zvacnire consta intr-un semn de avertizare pe ecran, imprumutat de la Politia Rutiera, care iti cere nemilos resetarea. Un fel de ctrl-alt-del, insa intr-un alt sistem de operare, de presupus mai avansat decat ce livreaza astazi pe piata dl Gates de la Microsoft. Pentru ca, am uitat sa va spun, telefonul meu nu ruleaza nici Windows d-ala micu’ (adica Pocket PC) si nici Palm (cel mai bun sistem de operare pentru PDA-uri, pe care il regret si acum!).

Acum, ca aveti cam multe indicii, am sa pun si-o vorba buna pentru producator. E clar ca trebuia sa iasa repede pe piata cu telefonul. E si mai clar c-a fost nevoit sa foloseasca programatori din tura de noapte, intr-un moment in care iarba din Afganistan lipsea momentan de pe piata. Ce e trist in toata povestea asta e insa scaderea standardelor, daca nu eliminarea lor definitiva. Pe vremea primului meu calculator, sistemul de operare era testat in laborator si modificat pana ce mergea sigur, fara erori, cu orice aplicatie. Astazi, testarea finala o facem noi, cumparatorii, pe nervii nostri. Daca avem noroc si unul dintre noi scrie la producator sa se planga, poate ca se face vreo modificare in urmatoarea varianta de soft... Ma tem insa ca telefonul meu nu va mai apuca s-o vada, de acolo de unde zace, de sub canapea.

LUCIAN MANDRUTA