Eșecul din Afganistan va avea consecințe mai adânci și pentru România

Puține ecouri în dezbaterea publică după ședința CSAT din 25 august. Desfășurată la zece zile după dizolvarea de facto a eșafodajului puterii militare și politice clădite de NATO în Afganistan, ședința responsabililor politici și militari ai României s-a concentrat pe rezolvarea fugii din Kabul a ceea ce a rămas din marea ARMADA a Occidentului. Comunicatul CSAT precizează că „a fost analizată situația din Afganistan și implicațiile acesteia pentru interesele României, atât în planul securității, cât și politic și umanitar”. Celula de criză a funcționat, reușind, în condițiile de haos din Kabul, evacuarea a 49 de români și a șapte cetățeni străini din țări aliate și partenere. Urmează partea mai delicată a problemei, implicarea în relocarea refugiaților afgani care au fost extrași din infernul aeroportului. Aspectul acceptării de imigranți rezultați din această tragedie a unui popor ridică nu doar un aspect moral, ci și probleme de securitate și economice concrete, care țin de infrastructura de cazare și întreținere a refugiaților. Acestea sunt prezentate pe larg în comunicat. 

Ceea ce era cel mai important să aflăm - consecințele eșecului acțiunii din Afganistan, în care România avut o substanțială angajare militară și politică timp de 20 de ani - a fost expediat doar într-o frază de final a comunicatului. „Membrii CSAT au concluzionat că gestionarea consecințelor situației din Afganistan, pe termen scurt, mediu și lung, inclusiv sub aspectul lecțiilor învățate, va reprezenta unul dintre aspectele importante ale unei mai bune cooperări practice, în complementaritate, între NATO și UE, iar România va participa la acest efort”. Care sunt acele „lecții învățate” din pierderea unui examen capital, de viață și de moarte? Nu le-a enunțat niciunul din responsabilii militari și politici prezenți la ședința CSAT. Ce înseamnă că vom participa la efortul de „complementaritate între NATO și UE”? Nici acest aspect nu este lămurit. Se vor redefini obiectivele strategice militare și de securitate, rolul și angajarea în structuri de apărare și de securitate proprii ale UE? Când Macron, președintele Franței, declara că NATO este „în moarte cerebrală”, diagnosticul a fost respins cu vehemență. Cum poate fi catalogat acum fiascoul Alianței conduse de SUA în Afganistan, care lasă talibanilor o imensă tabără înarmată cu echipament militar și în voia sorții pe afganii care au crezut în „democratizarea de import”? Va mai fi valabilă axarea intervențiilor militare ale României pe acțiuni expediționare, în zone aride, ostile, cu vagi interese strategice pentru țară? Sunt doar câteva din întrebările la care se așteaptă răspuns. În plus va fi anunțat public un bilanț al efortului financiar făcut de România pentru purtarea războiului din Afganistan? Prețul de sânge plătit îl știm.