Eșecurile lui Iohannis pe spinarea țării

Soluția „Orban, candidat la căderi”, amendată de Curtea Constituțională, adaugă un eșec de proporții la șirul acțiunilor politice necoconstituționale ale președintelui Iohannis Klaus Werner. După realegerea la propria succesiune, IKW  a avut ideea fixă a alegerilor anticipate, obsesia personală fiind plasată forțat și Partidului Național Liberal. Astfel, Orban Ludovic, instalat cu forcepsul în Palatul Victoria, dar în limitele Constituției, a fost apoi obligat să mimeze joaca de-a guvernarea pentru a fi demis. Împins de la spate de Iohannis, el a semănat cu șoferii care fac tot posibiul să fie loviți în intersecție pentru a-și repara mașina pe asigurare. În mimă i-au fost parteneri de nădejde figuri șterse, scoase de prin cotloanele partidului să se creadă miniștri. Pentru câțiva dintre ei, trecerea prin ministeriat le-a fost piatră de mormânt pentru viitoarele ambiții. Populația a descoperit în câteva luni miniștri care pe lângă incompetența afișată pot să producă daune majore pentru domeniile păstorite. Unii s-au comportat ca briganzii în „noaptea ordonanțelor”, dând cu dinamită în sistemul de sănătate, în stabilitatea bugetară și mecanismul alegerilor. Orbiți de ura față de adversarii politici, miniștrii au declanșat vendete personale neglijând grav situațiile de pericol spre care se îndreaptă România. Numitul Vela de la Interne și-a pus în cap să-l debarce pe Raed Arafat, pentru a lovi în sistemul de urgență, componentă esențială în sistemul de securitate națională. Victor Costache, cu morga de savant itinerant, nu a priceput nici după căderea guvernului că virusul din China se extinde rapid. În decembrie, Costache&comp lucrau să-l „rezolve” pe profesorul Beuran, marele chirurg fiind adversarul căpușării bugetului de sănătate. Când virusul chinezesc băgase deja Europa în spaimă, Costache hălăduia pe banii publici pentru interesele lui private din Franța, cu pretextul unei întâlniri-fantomă cu omologul lui. Stocul epidemic - de medicamente, dezinfectanți, măști de protecție - e pe zero, dar Costache livrează printr-o piaristă strecurată printre jurnaliști povești despre planurile lui mărețe de reformă care stau și în buza DNA. Cîțu este deja un faliment consolidat al echipei Orban; plecarea lui lasă o speranță că finanțele publice nu vor cădea în noi găuri bugetare, de data asta abisale. Madam fostă Bau a reușit ceva în mandat, o faptă istorică în clădirea care a adăpostit instituții centrale încă din vremea mareșalului Antonescu: a desființat prin abuz unicul post de liftieră la singurul ascensor al ministerului. Brava! Și-a asigurat o „platformă” de sărit în bazinul fără apă dacă va candida la primăria Capitalei, oraș în care sunt mii de lifturi!  Pe lângă acești miniștri-pericol public, colegii lor de la Cultură și Dezvoltare sunt benigni, prilej de bancuri din seria Zăroni, de pe vremea lui Petru Groza. Umblă zvonul că IKW ar vrea să-l înlocuiască pe neconstituționalul interimar Orban cu Raluca Turcan, membru asimilat în „clanul Tikrit” de la Sibiu. „Grinda” în fustă ar fi o nouă catastrofă în Executiv, în condițiile unui haos greu de controlat dacă România va intra în harta cazurilor confirmate de coronavirus.

Iohannis  continuă țopăiala politică. Disperat că șansele anticipatelor au scăzut, plasează în prim plan pioni de sacrificiu, dar jocul lui se face pe seama țării aflată în pericol, criza politică fiind răul cel mai mic. Scandalul intern pe care îl întreține lasă o perdea groasă de fum pentru a ascunde marele eșec de la Bruxelles în obținerea pentru România a unor condiții mai bune în noul buget al UE. La Cotroceni se cântă pe toate vocile ,,AM ÎNFRÂNT!”