Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un grad mic poate să spună: Am fost caporal, dar nu mai sunt. Un grad mare rămâne toată viaţa grad mare şi dacă pleacă din armată. Milităria are un prag care, odată trecut, nu mai îngăduie răzgândiri. Noi am avut mai mulţi critici literari-colonei. E greu de spus dacă erau colonei de la Interne, cu acoperire de literaţi sau literaţi, cu acoperire de colonei. Fiind mai mulţi aceşti ofiţeri superiori, cu acoperire de artişti, n-au avut şi n-au nici astăzi sentimente de incompatibilitate nici cu civilia, nici cu arta. Li se pare normal să fi fost şi încă să mai fie esteticieni-colonei sau solişti de muzică populară-generali. Mai mult, sunt chiar mândri de dubla apartenenţă. Dar mândri numai în ţară. Când se întâmplă să evolueze în afara ţării, fac caz doar de condiţia lor de artişti. Ştiu foarte bine că, dincolo de hotare, o astfel de dublă-acoperire nu s-ar justifica nici cultural, nici moral şi nici din raţiuni cazone.
În librării zace de o bună bucată de vreme o Istorie literară mamut, semnată de un autor cu suspiciunea de colonel, de spion şi de turnător. Omul a fost implementat în Europa cu misiuni obscure, iar în "exil" a fost ocolit de toată românimea. Cât timp a activat în Bucureşti, s-a manifestat cu tupeul celui care se ştia apărat şi motivat, atât profesional, cât şi băneşte, de sistemul militar. Acum, când nu mai interesează pe nimeni biografia lui duplicitară, scoate capul şi se întoarce acasă, ca să împartă superlative şi să-şi verse umoarea fetidă pe cei care l-au evitat ori nu i-au cinstit, cum socotea el c-ar fi meritat, articolele şi cărţile. A rămas cu trufia colonelului-estetician de odinioară, deşi e pensionar şi au dispărut şi situaţiile în care el se făcea util serviciilor secrete. Unul din romancierii foarte publicaţi înainte de 1989, dar cu totul ignorat de edituri după ce n-a mai fost "şef la scriitori", îl complimentează pe criticul-colonel într-un chip care ar trebui să ne ruşineze: insul n-a fost securist acoperit, ci diplomat cu misiuni speciale în Occident. Un patriot, cum s-ar zice, care a trebuit să îndure demn oprobiul breslei scriitoriceşti şi să ne ierte. Noi, civilii profesionişti, n-avem cum să realizăm subtilităţile de interes naţional ale vieţii de estetician-gradat. Nu o să înţelegem niciodată cum de a putut el, intelectualul cu trese, să-şi onoreze misiunile pe linie diplomatică şi, totodată, să se ţină la curent cu evoluţia culturii democratizate de acasă, scriind chiar şi o Istorie monumentală. Nu e singurul "special" care scoate capul şi acuză civilimea de ingratitudine şi orizont jos. Nu ştim noi cât de greu i-a fost "specialului" să ducă pe umeri şi gradul, şi lada cu cărţi. Ce mare caracter îţi trebuie ca să stai şi cu fundul în două luntri, şi cu luntrea în două funduri.
