Eşti nemuritor cât timp înveţi

Creşterea salariului trebuie să fie un rezultat al muncii bine făcute, al valorii adăugate prin bună pregătire practică, iar nu din pomană electorală.

Crearea unei forţe de muncă cu un nivel superior de educaţie este o sarcină fundamentală a oricărei guvernări. În acest sens, cea actuală (ca şi anterioarele) oferă multă demagogie şi foarte puţine dovezi. Ca om al şcolii, nu pot să nu văd cum tinerii sunt lăsaţi în voia vânturilor, să se descurce care cum apucă. Li se spune mai pe ocolite sau foarte cinic că "asta-i treaba", adică n-au cum reuşi din muncă şi învăţare, ci din aranjamente. Nu poţi fi tare prin meserie, eşti în schimb tare prin şmecherii şi tertip. Nu-mi face plăcere să recunosc în nostalgia părinţilor pentru vremurile ante-decembriste o realitate: şcoala era mai exigentă, iar bunele rezultate şcolare o bază reală pentru ocuparea unui bun loc de muncă prin merit, iar nu prin pile, nepotism şi relaţii. Poţi deveni preşedintele României fără să-ţi fi plăcut cartea şi fără efortul de a învăţa, aşa cum a spus-o fără să ezite actualul preşedinte. Poţi deveni europarlamentar (român) chiar dacă te exprimi incorect în limba română.

"Eşti nemuritor cât timp trăieşti", cum spune un mare scriitor american. Eu cred că eşti nemuritor cât timp înveţi. Pentru a putea afirma că investiţia în om e cea mai importantă trebuie neapărat să asiguri finalitatea învăţământului. Nu poate fi vorba numai de transmiterea de cunoştinţe. El trebuie să fie concret, să formeze oameni capabili de meserie şi să formeze caractere. Finalitatea şcolii cuprinde obligaţia de a deprinde o meserie, concretă deci, iar nu doar teoretică. şcoala de orice nivel nu mai garantează obţinerea unui loc de muncă. Şcoala gratuită, atâta puţină câtă mai e, nu e decât risipă dacă eliberează diplome, eventual prin pile, dar nu formează şi capacitate pe piaţa muncii.

Cum poţi deveni însă un bun meseriaş? Iată întrebarea, cred eu, de maximă actualitate pentru şcoala românească. Pentru un bun început, să refacem reţeaua de licee de specialitate (tehnologice, de matematică-fizică-chimie-biologie, dar şi de sociologie sau de arte) cu formare practică. Sunt uriaşe fonduri europene destinate formării profesionale în România. De departe, că ne place sau mai degrabă nu, principalul agent de schimbare e Guvernul. "Guvernanţi, veţi trăi veşnic?" Răspunsul e că poate da, prin faptul de a oferi tuturor tinerilor şi familiilor de români şansa şcolii bine organizate.

P.S. Lungul şir al intervenţiilor imorale şi ilegale ale lui Cătălin Baba se află din păcate în inima şcolii. Lanţul de abuzuri universitare împletit cu nepotismul nu ar fi fost cunoscut de nu ar fi culminat la nivelul cel mai apropiat de premier. O gravă suspiciune apasă acum atât asupra universităţii "Babeş-Bolyai", cât şi Cancelariei primului-ministru. Dacă pe cea din urmă domnul Boc a desfiinţat-o (fără să renunţe la de-acum celebrul Baba), pe cea dintâi nu o poate jigni, fiindcă, între conducerea universităţii şi samavolnicia lui Baba, domnul Boc a ales împotriva propriei sale iniţiative legislative antinepotism. Mult mai necesară e acum loialitatea faţă de partid şi premier, mai presus chiar de lege. Cum mai presus de lege, morală şi bun-simţ pare să fie Guvernul şi în cazul "profesionistului" Manţog.