Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a precizat, pe 2 septembrie, la Constanţa, că măsurile luate de banca centrală n-au fost unele perfecte, ci acelea care se puteau lua. Şi a adăugat că nimeni nu poate ieşi să-i zică Băncii Naţionale că trebuia să facă un anumit lucru.
Guvernatorul are dreptate în ceea ce spune, dar dacă nu ţinem cont de măsurile menite să compenseze iniţiativele proaste ale guvernelor sau lipsa de reacţie a acestora. Nuanţa este foarte importantă, pentru că afirmaţiile lui Isărescu sunt de bun simţ, însă cât timp nu se referă la folosirea politicii monetare ca substitut pentru politicile fiscale şi structurale.
Şi ca să intrăm mai în profunzimea problemei, guvernatorul susţine că politica monetară a avut o conduită anticiclică. Chiar dacă BNR n-a mărit agresiv dobânzile în 2008 şi a subremunerat depozitele luate forţat de la băncile comerciale sub forma rezervelor minime obligatorii. Fapt care a majorat ecartul dintre dobânzile active şi pasive, l-a inclus în preţul creditului şi a alimentat “bubble”-ul. Dar, e drept că măsurile anticiclice, cu efect pe termen mediu şi lung, nu aveau legătură cu politica monetară, ci cu politicile structurale şi fiscale.
Ca să rezum, după atâţia ani, guvernatorul tot nu spune pe faţă ceea ce-l deranjează. Refuză să afirme clar că politica monetară nu poate să ţină loc de politici structurale şi fiscale. Pentru că dacă politicile structurale ar face statul mai mic, politica fiscală, şi cea monetară, ar putea fi mai flexibile, adică n-ar mai acţiona într-un singur sens, restrângând consumul, ci s-ar putea şi relaxa.
Sigur că Isărescu “atinge” problematica când apreciază că românii s-au plictisit de politicile structurale, dar că o creştere economică pe termen lung poate fi generată doar cu ajutorul lor. După care dă exemplul Germaniei, ce a făcut reformă structurală şi a obţinut creştere. Da, dar dacă ar fi fost să explice întregul context, ar fi trebuit să spună că statul german a ajuns la un nivel foarte înalt al şomajului pentru o perioadă scurtă de timp, cât s-a reglat structural. Pe când Guvernul Boc a numit politici structurale reducerea temporară a salariilor bugetarilor, fără să acţioneze asupra cauzei. Ca dovadă, acum sunt la fel de mulţi angajaţi la stat şi salariile lor au revenit spre zona de unde s-au redus. Chestiunea avea rezolvare, pe termen lung, dacă o parte a bugetarilor, în special cei din administraţia locală, deveneau lucrători direct productivi în economia privată. Dacă statul se micşora, şi nu se majorau taxele pe proprietate, care au permis primăriilor să nu scadă cheltuielile şi să nu disponibilizeze personal.
Din păcate însă, guvernatorul Isărescu preferă, din nou, ambiguitatea, după modelul fostului preşedinte al Rezervei Federale a Statelor Unite, Alan Greenspan: “Da¬că aţi înţeles mai mult de 20% din ceea ce-am spus, înseamnă că m-am exprimat greşit”.