Eu l-am omorat pe Dumnezeu!

Ciocolata ... Teama, frica teribila, ingrozitoarea durere a constiintei ca e adevarat.
Eu l-am omorat pe Dumnezeu!

Ciocolata ... Teama, frica teribila, ingrozitoarea durere a constiintei ca e adevarat.
Eu l-am omorat pe Dumnezeu!
Toata viata am crezut asta. Toata viata mi s-a reprosat asta. De atat de multe ori mi s-a scuipat asta in fata, incat am inceput sa cred si eu, dar nu numai atat, am inceput sa caut si sa gasesc argumente care sa-mi demonstreze ca asa e. Nu strainii imi reprosau asta, nu un om caruia i-as fi putut gresi din prea multa vanitate de copil, din prea multa incredere in propriile puteri, din orgoliu, ci ai mei. Ai mei! Ai mei, oamenii care ma defineau si care-mi sunt mai dragi ca lumina ochilor si ca respiratia zilei de maine. De dragul lor am acceptat vina de a-l fi omorat pe Dumnezeu. Ei sunt cei care m-au condamnat, si din prea multa iubire de ei am acceptat asta. Oare exista asa ceva? Prea multa iubire-exista?! Toata viata am crezut in cele mai intime resorturi ale fiintei mele, ca eu pentru asta am venit aici, pe pamant. Pentru iubire, si am dat butonul de iubit la maxim, insa am esuat mereu in iubire si nu stiu de ce. Asta inseamna ca eu l-am omorat pe Dumnezeu!!!
Am intalnit pe cineva caruia ii placea foarte mult ciocolata...
Prea multi oameni dragi au disparut de langa mine din vina mea. Asta inseamna ca eu am mai multa putere decat Dumnezeu, daca pot decide asta, nu-i asa? Atat de adevarat e! Eu l-am omorat pe Dumnezeu! Nu ma puteti convinge ca nu-i adevarat. Eu pot! Am atata putere!
Am stiut imediat cat de mult ii place ciocolata. Imediat am stiut! Atat de multe stiu... Atat de multe pot... Tare mult ii placea ciocolata.

Sunt un om rau! Am lovit cu rautate acolo de unde nu pleca decat dragoste si nu am facut asta o singura data. Toti au murit in jur! Nu poate fi altfel, eu l-am omorat pe Dumnezeu! In neamul meu sunt femei foarte rele. Indiferent de ce vreau eu la un moment dat, cineva moare sau sufera mult din cauza mea. Nu e decizia mea sa fac rau. Eu mereu am incercat sa fac bine si sa iubesc la maximum, dar moartea e mereu prin preajma si ii ia pe toti cei pe care ii iubesc si de aia Dumnezeu a murit. Eu l-am omorat pe Dumnezeu!
Nu cumva sa credeti ca inventez ceva! Pot aduce ploaia! Pot face copiii sa ma doreasca si sa se joace cu mine doar privindu-i. Au ceva ochii mei. Eu stiu ce vreau cand te privesc intens si ei, ochii mei, se fac foarte, foarte rotunzi. Voi habar nu aveti! Eu l-am omorat pe Dumnezeu!
Dar el stia... el cu ciocolata lui... stia ce fac eu cu ochii. De unde putea sti oare? Tare mult ii placea ciocolata.
Eu l-am omorat pe Dumnezeu! Toti ai mei imi spun asta, si eu stiu ca-i asa. Nimeni nu poate sta mult timp langa mine, d’aia nu am avut niciodata nici macar un prieten. Cui sa-i spun despre mine, cui?! Tuturor celor din preajma mea li se intampla ceva rau la un moment dat. Nu stiu de unde am puterea asta. Stiu ca la un moment dat aud o voce si de aici totul se distruge. E vina mea aceea de a-l fi omorat pe Dumnezeu. Mie nu mi se pot intampla "accidente", am o minte prea puternica, prea analitica, prea organizata! Voi nici nu stiti pe unde am fost eu, ce am facut si ce am ales odata, demult.

El se juca cu mine. El, cu ciocolata lui, si acum realizez ca joaca lui era foarte serioasa. Ma jucam si eu! Atat de rar se intampla asta... Ce bucurie, dar apoi veneam in lume si... Eu l-am omorat pe Dumnezeu! Eu negociez fiecare clipa! Pe mine viitorul nu ma ia niciodata prin surprindere! Voi habar nu aveti!
Eu l-am omorat pe Dumnezeu!
Toata viata am crezut asta. Toata viata mi s-a reprosat asta. De atat de multe ori mi s-a scuipat asta in fata...
Fara vreun avertisment m-a oprit si mi-a spus ca stie ce vreau sa fac si ma roaga sa nu fac asta. Stia ca stiu cat de mult ii placea ciocolata, dar ca nu e nevoie. Nu trebuie sa-i dau un tren plin cu ciocolata daca vreau sa-l parasesc, ca sa aiba pana ma va uita, sa-i fie mai usor...
Eu l-am omorat pe Dumnezeu!
De unde stia ca asta vreau sa fac? De unde stia de ciocolata?
Atunci am avut singurul prieten, in clipa aceea - o clipa - , dar trebuia sa renunt. Ma intorceam in lume. Vocea...
Eu l-am omorat pe Dumnezeu!
Dar el stia viitorul? Asta inseamna ca viitorul exista?! De unde stia de ciocolata?! Asta inseamna ca Dumnezeu i-a aratat viitorul?! Asta inseamna ca Dumnezeu nu e mort?!
Atat de mult ii placea ciocolata si atat de curat si cu atata drag am vrut sa-i fac o bucurie daruindu-i lumea mea de ciocolata...