Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Deunăzi, până la desemnarea actualului premier, a umblat zvonul că cineva din PSD a negociat în secret cu duşmanul de la Cotroceni. Nu s-a dat vreun nume, dar toţi au arătat cu degetul înspre Geoană. Care, hodoronc-tronc, a dezminţit rumoarea, negând că şi-ar dori fotoliul suprem din Palatul Victoria. Oricum însă, senatorul de Dăbuleni a pierdut mai apoi orice funcţie în parlament, semn că fumul n-a ieşit degeaba. Iar de focul ăla mocnit s-a pârlit oleacă şi primarul Vanghelie, mesagerul dintotdeauna al “prostănacului”. Dar şi adversarul declarat al “pisicuţului”. Să fi fost Marean negociatorul întâlnirii de taină ? Posibil, că altfel nu pricep scoaterea dintr-odată, pe paginile ziarelor opoziţiei, a contrei edilului ferentarian cu comisarii de integritate. Cică Vanghelie are probleme cu ANI din cauza... Oanei, s-au întrecut destui, îndeosebi din tabăra “strapontinarilor”, să toace subiectul. Şi să-i întărâte pe pesedişti, tocma îmbătaţi cu licoarea miraculoasă a puterii. Deocamdată e linişte, “Almanahe” n-a răspuns la “testurile” impuse de la centru, dar nu-l văd tăcând prea mult. Câteodată, răfuielile de partid se vâlvoresc cu foi de gazete, sau se sting, după ce inamicii îşi vor fi reglat conturile în dosul cortinei...
Ce metamorfoză dezgustătoare ! Din ditamai “preşedintele-jucător” să ajungi “preşedinte-jălbar”... Trecând prin starea de “preşedinte-ilegitim”, să nu omitem asta ! Cândva ţanţoş şi pieptos cât zece, toleratul din Deal s-a simţit alaltăieri românul ăla simplu şi neajutorat printre grangurii de Bruxelles. Şi-a luat jalba cu el şi s-a ploconit pe la stăpâni, doar-doar l-o băga cineva în seamă. Cuiva trebuia să i se plângă şi să dea asigurări că s-a dezvăţat de gâlceavă. A jucat natural şi firesc rolul românului sadea, pornit cu pâra pe la şefii ăi mari de la capitală. Decăderea insului este totală, dar umilinţa lui este şi a fiecăruia dintre noi. Jalba rămâne pe veci brandul nostru de ţară, uitaţi frunza elenică !
România postcomunistă s-a născut dintr-o fărădelege ordinară şi sinistră: asasinarea soţilor Ceauşescu (îmbrăcată în straie judiciar-penale, cât cinism !?). Coabitarea de care se face atâta vâlvă are o geneză la fel de neruşinată: pactul vampiric din 12.12.'12. Fiindcă numai vampirii se iţesc în toiul nopţii să-şi înfigă colţii în grumazul speranţei. Ce-o fi fost în capul celor patru “lideri naţionali” să ne înjosească în asemenea hal ? Să transforme România într-o ţară tribală, în care regulile elementare de bună purtare să fie puse pe hârtie... Care hârtie să fie prezentată cu tam-tam comisarilor europeni... Cum să nu ne considere ăia pe mai departe “curul Europei”, cum ? De acum încolo ne vom sfii să le spunem ălora, în peregrinările de afară, că suntem români. Ne vor privi în continuare ca pe nişte sălbatici, exhibiţionişti şi turbulenţi. Păi, şi n-avea dreptate lituanianca aia insolentă să ne îndemne la maturizare, chiar la noi acasă ? Ba bine că nu, degeaba ne-am ofuscat atunci.
Protocolul ruşinii de care vă vorbeam este, s-o recunoaştem, o victorie a părelnicului preşedinte. A vrut să transmită norodului că n-a pierdut partida, că meciul se joacă încă. În plus, câştigă timp, se repliază. Social-liberalii se vor buluci la “caşcaval”, orbiţi să şi-l împartă, şi-şi vor ignora o vreme inamicul proverbial, trecut în plan secund. Exact planul dorit de torpilor într-o asemenea conjunctură. Va avea astfel spaţiu îndestul pentru manevre şi diversiuni. Guvernanţii, din clipa miruirii Cabinetului Ponta 2, şi-au început erodarea. Criza mondială, departe de a se linişti, îi va slăbi întruna. Peste un an, simpatia de care se bucură azi se va risipi. Şi să nu ignorăm împrejurarea că absenteiştii din decembrie (în procent de aproape 60 %) se vor manifesta împotriva straniei uniuni de interese. Vasăzică, pacea e mincinoasă, şi cine se încrede în ea se va frige amarnic. De aici voioşia simulată a căpitanului de judeţ european de la ceremonia învestirii miniştrilor. Ştie că ceilalţi vor coborî în sondajele de opinie, iar el va creşte. Istoria se repetă, pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti. Cândva, s-a zvonit cogeamitea, alde Năstase l-au iertat de arestare, azi, pactul interzice suspendarea... În curând vom afla cine regretă stupidul gest, mâzgălit pe-o coală velină cu apostilă.
La ultimul scrutin îmi propusesem să stau în casă. Nu mă îmboldea niciun competitor să merg la urnă. În cele din urmă, detestatul impostor de la Cotroceni, prin declaraţiile sale halucinante, m-a scos din neutralitatea premeditată. Votul meu era,în definitiv, palma dată demagogiei violente şi deşănţate. O răcorire, nici pomeneală de raţiune. Dar şi luarea înapoi a încrederii pe care i-o acordasem în 2004. Închideam un cerc al dezamăgirii, al dezbinării şi învrăjbirii oficiale a românilor. Individul acesta, pe care mă căznesc să-l uit şi căruia nu i-am mai scris numele din vară, a stârnit în mine sentimente de care nu mă socoteam capabil. Pulsiuni de care îmi este jenă azi, aşa încât, pe viitor, mi-am promis că voi ocoli cabina de vot. Ura nu-i un motiv să votezi.
Apropo, Ana Bladiana remarcă undeva că “sumerienii ştergeau din celebrele lor liste de regi pe cei răi, negându-i nu numai pentru viitor, ci şi pentru trecut, convinşi că, prin asta, reechilibrează universul pe care crimele acelora îl lipsiseră de armonie şi de cumpănă”. Or, în relaţia cu nescrisul personaj mă închipui sumerian.
