Eu tin si cu Bodu, si cu Iovan

Cat despre cazul Iovan, lucrurile, desi sunt diferite, au un numitor comun, usor de sesizat. Este vorba despre prapastia in care se afla institutia proprietatii in Romania.

Analistul politic Cristian Ghinea, editorialist la Dilema veche, in special, se declara ieri, in paginile Cotidianului, de partea lui Bodu. Sebastian Bodu - presedintele ANAF, seful Fiscului, mai pe scurt, spaima fotbalistilor, mai pe lung, tipul acela care rade cand altii plang si care-si oteleste privirea cand altii dau ochii peste cap.

Argumentele colegului meu de generatie pentru apartenenta la grupul editorialistilor care ar bea apa plata cu lamaie numai din pocalul lui Bodu sunt de bun simt si nu cred ca cineva lucid de pe lumea asta le-ar putea contesta. Bine, se exclud avocatii care, in orice nenorocire, vad si o scuza, o circumstanta cauzatoare de moarte sau nu, dar asta-i rolul si scopul lor in viata si nu de aceea ii iubim, ci pentru ca ne sunt necesari.

Pornind de la cele scrise de Cristian Ghinea, dar si de alti condeieri, oricine poate intelege in ce impas institutional ne aflam. Va sa zica, avem o gaura la buget, cum procedam? Ar zice catavencii... Pai simplu, incercam sa acoperim gaura, recuperand datoria. Daca e vorba de mine sau de tine, cel care citesti aceste randuri, chestiunea sta mai usor decat un fulg de nea - da, din acela care ne ucide romantismul, pentru ca utilajele de deszapezire nu vin niciodata, dar niciodata la timp, si-atunci placerea iernii se transforma intr-un cosmar care se repeta an de an.

Cand vine vorba insa de luat bani de la cei care, oricum, fac parada cu averile personale, lucrurile se schimba. Se gasesc scuze, tertipuri, eschive, consideratiuni, lacrimi, multe lacrimi de crocodili, amenintari, pumni fluturati deasupra capului, scrasnete din dinti si apeluri disperate la societatea civila - am numit aici galeriile cluburilor pana acum neplatitoare - si la o armata de juristi care trebuie musai sa ne demonstreze ca, desi are dreptate, Bodu e un fraier. C-asa vor Gigi Becali si Mitica Dragomir si alti oameni cu staif din fotbalul romanesc. E un fraier Bodu ca s-a pus cu cine nu trebuia si a crezut ca-si poate permite luxul de a judeca, cu aceeasi unitate de masura, si furaciunea mare si pe cea mica, pentru ca tot furt e, pana la urma.

Si a mai crezut ca dreptatea e mai presus de orice si ca e nevoie doar de barbatie pentru a fi sef de Fisc. Sfanta naivitate! Gandind asa, s-a trezit intr-un imens scandal, din care nimeni nu mai intelege mare lucru, in care se duce o batalie acerba pentru a scotoci dupa hartii, documente, pile, relatiii, propteli, mutand centrul de greutate de la chestiunea in sine, adica recuperarea banilor datorati statului de catre Clubul Steaua (urmeza zilele viitoare si celelalte), la scena care, altfel, ar fi chiar hazoasa, in care rolul de victima il joaca domnul Becali, iar pe cel de calau Sebastian Bodu. Curata manipulare! Curata intoxicare! Intoxicare despre care presedintele statului nu sufla o vorba.

Cat despre cazul Iovan, lucrurile, desi sunt diferite, au un numitor comun, usor de sesizat. Este vorba despre prapastia in care se afla institutia proprietatii in Romania. Despre proprietatea statului este vorba in cazul Bodu - Becali, stat pagubit din motive evidente de politicianism ieftin, iar in cazul Iovan - Iancu, tot proprietatea este cea ciuntita, prin incercarea de a frauda bunurile unei persoane particulare - incident finalizat cu un deces, dar astea sunt riscurile meseriilor cu inalt grad de periculozitate. Cand intri prin efractie in casa cuiva nu te astepta sa te intampine cu flori si sa-ti ofere si mana fiicei mult prea-iubite.

In ambele situatii, romanii au ascultat sute de variante, zeci de explicatii, au fost martorii unor rasturnari de situatie care s-au dorit a fi spectaculoase, inscenari si isterii greu de imaginat pentru un popor altminteri pasnic. Dar nici traditia nu mai e ce-a fost.

De aceea, mie personal mi-au ramas neclare raspunsurile - desi am primit o sumedenie - la cel putin doua intrebari. Pentru cazul Becali: unde stau ascunsi politicienii care au facut posibila acumularea datoriilor uriase la cluburile de fotbal si care, pentru o invitatie in loja favorizatilor si o bataie amical-grobiana pe umar, din partea patronilor de fotbalisti, au inchis ochii, comitand o crima pentru respectabilitatea Fiscului in tara noastra. Si a doua, in cazul Iovan: unde sunt familiile - sutele de familii - dar si politistii care au fost martorii unor talharii finalizate cu uciderea proprietarilor, in propriile case, de catre infractori, din greseala sau cu vrere? Ei, sa mai spuna cineva ca e simplu sa traiesti in tara mea...