Euro 2012

Pericolul major in operaţiunea "Euro 2012" il reprezintă incapacitatea politicului de a fi un aliat al BNR pentru atingerea acestui obiectiv

Săptămăna trecută a fost marcată de un eveniment important pentru sud-estul Europei: intălnirea regională a mediului economic. Timp de trei zile au avut loc dezbateri legate de activităţi financiare, bancare şi economice.

Subiectele abordate au cuprins atăt rolul pensiilor private, căt şi modul in care sistemul bancar este angrenat in economie, precum şi perspectivele pe termen mediu ale economiei romăneşti. Punctul cel mai important al dezbaterii l-a constituit discursul guvernatorului BNR, care a lansat perspectivele introducerii monedei europene in Romănia, mai devreme decăt data prevăzută in programul de convergenţă, respectiv 2014.

Declaraţia guvernatorului Isărescu a surprins, dar a şi creat premisele unei dezbateri legate de o asemenea perspectivă - introducerea monedei europene in anul 2012.

Problema fundamentală a modului in care acest lucru se poate implementa o reprezintă felul in care guvernele care se vor succede vor avea capacitatea şi responsabilitatea politică de a implementa politici publice care să fie consistente cu o politică fiscală prudentă şi sustenabilă. O politică economică care să nu creeze premisele adăncirii deficitelor interne şi externe, care să creeze locuri de muncă, creşteri de productivitate şi, implicit, creşterea competitivităţii economiei romăneşti.

Dacă pănă in anul 2005 politica fiscală a fost coroborată cu cea monetară şi a condus la micşorarea deficitelor şi la atingerea unei inflaţii cu o singură cifră intr-o perioadă scurtă de timp, nu acelaşi lucru se poate spune despre politicile implementate după 2005. In ultimii doi ani, politica fiscală a avut o tendinţă de relaxare care se perpetuează şi in acest an şi care, probabil, se va accentua in anul electoral 2008.

Temerea BNR o reprezintă impredictibilitatea politicii guvernamentale. Aceeaşi nemulţumire a fost exprimată in repetate rănduri şi de mediul de afaceri: Guvernul nu arată faptul că ar avea o strategie pe termen lung, or tocmai această lipsă de perspectivă ingrijorează pe toată lumea. Economia merge bine chiar şi din inerţie, dar pentru căt timp? Lipsa unei strategii postaderare coerente ameninţă consolidarea creşterii economice pe termen lung.

Pericolul major in operaţiunea "Euro 2012" il reprezintă, aşa cum spuneam, incapacitatea politicului de a fi un aliat al BNR pentru atingerea acestui obiectiv. De aceea, cred că Guvernul actual trebuie să rezolve problemele generate de creşterea deficitului bugetar şi deficitului de cont curent, trebuie să aibă o politică fiscală prudentă şi să asigure o transparenţă mult mai mare a modului in care se efectuează cheltuielile publice. Pentru intrarea in zona euro in 2012 este nevoie de continuarea reformelor structurale şi punerea in vizorul public a politicilor publice pe termen lung, pentru ca atăt mediul privat, căt şi instituţiile statului să găndească proiecte şi programe pe termen lung, care să fie inglobate intr-o nouă viziune bugetară, şi anume bugetul multianual.

Romănia are acum nevoie de mai multă voinţă politică pentru gestionarea vulnerabilităţilor economice care pot crea derapaje şi pentru a consolida rolul finanţelor publice in anii care urmează. Numai printr-o coordonare a politicilor guvernamentale cu politica BNR, dezideratul "Euro 2012" va putea fi unul realist.