x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Euro-parlamentare sau leu-parlamentare?

Euro-parlamentare sau leu-parlamentare?

de Adrian Năstase    |    21 Noi 2007   •   00:00
Euro-parlamentare sau leu-parlamentare?

In tot acest concert, Traian Băsescu e solist. Pe fondul unei cacofonii generale, el intonează, demn, aria "Toţi sunt proşti in afară de mine!". Referendumul impus de el a zădărnicit definitiv oricare şansă de a mai discuta ceva legat de subiect. Mai mult, noi nu vorbim nici despre tema referendumului. Adică despre o problemă tehnică. Nu dezbatem dacă sistemul electoral propus de Băsescu e mai util Romăniei decăt cel propus de Guvern. Tema care se discută e alta: are dreptate Băsescu atunci cănd spune că toţi ceilalţi sunt proşti?


Ca o ironie a sorţii, in toiul campaniei electorale pentru euroalegeri, chiar avem parte de o dezbatere pe teme europene! Dar, din fericire pentru sănătatea morală a partidelor de la noi, această temă nu a fost pusă in discuţie de vreun politician. Ea a fost impusă de un fapt divers petrecut la Roma. Prin grija cetăţeanului Mailat, guvernanţi şi guvernaţi am descoperit deja, de două săptămăni, că suntem cetăţeni ai Uniunii Europene, cu drepturi de exercitat, dar şi cu obligaţii de respectat.

O să treacă. Intr-un fel sau altul, lucrurile se vor calma şi noi ne vom intoarce, total, la ale noastre. De fapt, ăsta este şi mesajul, aproape general, al simulacrului de campanie electorală: ei cu ale lor, noi cu ale noastre.

Nu sunt expert in comunicare, aşa că nu-mi propun să analizez tehnic temele şi sloganurile folosite de unii sau de alţii. Ca om politic insă, mă rezum, cuminte, la două concluzii.


In primul rănd, "clasei politice" nu pare să-i pese prea mult de aceste alegeri. Adevăratul frison a avut loc cu ceva vreme in urmă, cănd s-au făcut listele. Unii se doreau pe ele, alţii nu ştiau cum să scape, in vreme ce liderii se străduiau să asigure o poză de familie finală in care competenţele inevitabile să se imbine căt mai armonios cu pilele la fel de imposibil de evitat. Odată depăşit acest moment, nimic nu pare să mai conteze cu adevărat. Se cam ştie ponderea fiecărei grupări, se fac ultimele manipulări de sondaje de opinie pe sub mănă, aşa că se cam ştie şi cine vor fi europarlamentarii. Nu se investeşte cine ştie ce nici in creativitate, nici in expunere, nici in calitate.


In al doilea rănd, partidele abordează in campanie teme care să aducă voturi "la sigur", adică subiecte care n-au nici o legătură cu organismul unde vor merge aleşii pe care ii alegem. "Căt de proşti sunt politicienii romăni?", "Cine a mărit pensiile?", "Care partid mănăncă mai mulţi caltaboşi?", "De ce gafează ministrul de Externe?", "De ce a fost secetă?", "De ce nu apare Băsescu la televizor?"


De ani buni, nu avem in dezbatere serioasă vreo temă europeană, aşa că, recunosc, era greu să atragem atenţia in campanie cu astfel de subiecte scoase la iveală abia acum. Deşi există o mare temă europeană care ar fi interesat, cu siguranţă, alegătorii: cum modernizăm mai rapid Romănia cu fondurile fără precedent la care putem avea acces acum? Din păcate, pentru cei care conduc ţara, acest lucru e un mister. Cum să explici publicului ceea ce nici tu nu ştii? Nu e mai lesne să dezvolţi teoria caltaboşului? Nu e mai uşor să vorbeşti in dodii despre a nu ştiu căta reformă din sistemul de sănătate?


In tot acest concert, Traian Băsescu e solist. Pe fondul unei cacofonii generale, el intonează, demn, aria "Toţi sunt proşti in afară de mine!". Referendumul impus de el a zădărnicit definitiv oricare şansă de a mai discuta ceva legat de subiect. Mai mult, noi nu vorbim nici despre tema referendumului. Adică despre o problemă tehnică. Nu dezbatem dacă sistemul electoral propus de Băsescu e mai util Romăniei decăt cel propus de Guvern. Tema care se discută e alta: are dreptate Băsescu atunci cănd spune că toţi ceilalţi sunt proşti? De fapt, Traian Băsescu ne-a anunţat: "Referendumul nu este al meu". E clar, referendumul este al nostru, al urmaşilor noştri şi al urmaşilor-urmaşilor noştri. E vorba despre un fel de patrimoniu naţional pe care trebuie să-l ingrijim cu multă atenţie.


De fap, asistăm la o pierdere de vreme şi de bani fără sens. Soluţia simplă ar fi ca grupul parlamentar romănesc de la Bruxelles să fie format doar din Traian Băsescu şi acelaşi cetăţean să devină şi comisar european, ca să terminăm cu dualitatea puterii şi la Bruxelles. Cănd ai un singur om bun şi cinstit, nu are rost să apelezi la alţii. Mulţi istorici şi politologi imi vor reproşa că ceea ce propun eu seamănă a dictatură. Dar oare ce e, in ultimă instanţă, o dictatură adevărată dacă nu starea unei societăţi care a ajuns la concluzia că un singur om e suficient de bun, frumos, deştept şi cinstit, incăt să decidă singur in toate privinţele?

×
Subiecte în articol: editorial