Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
■ Trei sute şi ceva de haidamaci aplaudă, transfiguraţi de întorsătura parşivă a istoriei. Scopiţii de demnitate se ridică în picioare şi cântă imnul Ucrainei. Indivizii ăştia greţoşi tocmai ce-au scos din codul penal infracţiunea de abuz de putere şi l-au destituit pe “dictatorul” Ianukovici. Sărbătoresc clipa revoluţionară şi eliberarea Iuliei Timoşenko din puşcărie. Puţin le pasă de statul de drept ori de fişa postului din care, culmea, lipsesc exact prerogativele ce le permiteau să-l demită pe alungat ! Au complicitatea barrosului şi de aceea Constituţia coloniei, schimbătoare ca o muiere, e o hârtie igienică. Până ieri, obscurele făpturi n-au îndrăznit nici măcar s-o graţieze pe blonda opozantă, darămite să schilodească legea penală. Şi de se încrunta la ei preşedintele, turul pantalonilor li s-ar fi îngreunat subit şi urât mirositor, într-atât erau de curajoşi vitejii de azi. Mi se face scârbă şi închid televizorul, ce ghinion să fiu contemporan cu astfel de evenimente ! Dacă mai aveam o fărâmă de încredere în justiţie, ucrainienii mi-au spulberat-o ireversibil. Un om e condamnat la şapte ani de închisoare şi o ţară întreagă primeşte verdictul fără să-l conteste. Sigur, câţiva l-au nesocotit, dinspre Bruxelles s-a auzit un mârâit subţire, dar ciumatul politic a rămas în carceră. Au trecut nişte ani şi aceiaşi bravi bărbaţi i-au tras un viol codanei legate la ochi de i-au sărit talerele din balanţă. Ce graţiere sau amnistie ?, direct abrogarea textului buclucaş şi slobozirea fostului premier ! Frumoasa Iulia s-a ivit în piaţă cu scaunul cu rotile, în ovaţiile mulţimii mahmure, şi a binecuvântat democraţia adusă de afară, libertatea. În câteva ore, ca-n basmele copilăriei, proscrisa s-a transformat în eroină şi, dintr-un număr penitenciar, în candidat prezidenţial. Minune dumnezeiască, nu ? Pe naiba, lucrătura serviciilor secrete transnaţionale, a euromaidanezilor cu tresele acoperite. Cum să mai cred în actul de justiţie, la ce bun să-mi mai pierd vremea prin sălile de judecată, nădăjduind că voi întâlni vreodată dreptatea ? Justiţia va rămâne de-a pururi un reflex de slugărnicie, instrumentul cel mai înfricoşător şi perfid prin care un regim politic îşi consolidează şi menţine puterea. Iar lumea aclamă dintotdeauna linşajul judiciar....
■ Temutul, până ieri, Ianukovici a fugit, nu se ştie unde. Revoluţionarii au dat buzna în reşedinţa luxoasă a căpcăunului şi s-au oripilat de luxul găsit acolo. Televiziunile n-au ratat şansa şi au transmis omenirii imaginile de dezmăţ prezidenţial. Dar nici Ceauşescu nu a avut parte de alt scenariu, ca să nu mai zic de victimele primăverii arabe ! Fugarul din Kiev urlă că a fost alungat printr-o lovitură de stat, însă nu-l bagă nimeni în seamă. Păi, cine, că ăia care au orchestrat-o conduc Europa ? În urmă cu vreo doi ani, alde Barosso zbierau de mama focului că la Bucureşti s-a pus de-un puci şi să te ţii ameninţări şi avertismente. Cică puciştii dâmboviţeni încălcaseră standardele europene şi siluiseră barbar democraţia. Insurgenţii kieveni, luând aminte la vecinii lor de la sud-vest, au buchisit carta bruxelleză şi nu s-au abătut neam de la litera ei. D-aia şi occidentalii le-au stat alături, cu arginţi, arme şi sfaturi, de-au transformat Ucraina într-un euromaidan. Degeaba se vaită viitorul ocnaş Ianukovici , euromaidanul este planul de unificare urzit de noii stăpâni ai continentului. Dacă cineva se mai îndoia de intenţiile ăstora, lucrurile s-au lămurit iute. Britanicii, suspicioşi din fire, şi conservatori pe deasupra, s-au ţinut departe de măreţul proiect franco-german şi poate că ei vor salva Europa. Recent, şi islandezii s-au dezmeticit şi s-au dezis de integrarea preconizată. Din nefericire, noi, românii, tăcem şi înghiţim umilinţele cu hârdăul, deşi în jurul nostru se lăţeşte euromaidanul, numele de mâine al bătrânului leagăn al civilizaţiei...
■ Duhneşte a secesiune în Ucraina. Cancelariile euroatlantice se felicită între ele şi destupă sticlele de şampanie. Misiune îndeplinită. Rusia e împinsă cu scutul antirachetă spre Asia, vârtoşia ei de altădată a pălit. URSS s-a dezmembrat în zeci de tărişoare, Iugoslavia a murit demult, Cehoslovacia aşijderea, numai Germania s-a unificat. România e vecina Ucrainei. Şi a ex-Iugoslaviei, ce coincidenţă ! Maghiarii din HAR-COV visează la autonomie, încurajaţi de precedentele zonale şi de cozile de topor azvârlite la Bruxelles. Ucraina se va diviza, cam aşa prezic astrele geo-politice şi militare. Atât aşteaptă ungurii din Valahia şi ăia de dincolo de Tisa. Şi, zău, n-ar fi mare lucru să mute niţel, pe la Miercurea Ciuc, euromaidanul. Costurile ar fi nesemnificative, ca şi desfăşurarea de forţe, un mizilic faţă de megaspectacolul de la Kiev. URSS s-a pulverizat, Iugoslavia a fost ciopârţită, Cehoslovacia la fel, Ucraina e ca şi... România tremură între graniţe nesigure. Numai Germania s-a reunificat... Chiar, mă lămureşte careva - care e diferenţa dintre gulag şi euromaidan ?
Citește pe Antena3.ro
