Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În prezent, discuțiile purtate „pe partea economică” - vorba reporterului care a încercat să dialogheze cu Gigi Becali - sunt marginale, nici măcar la nivel de strict necesar. Emoțiile cultivate și împinse „on-air” fac să treacă neobservat „detaliul” că Europa are propria ei Venezuelă. Uniunea Europeană și-a majorat semnificativ ponderea creditului guvernamental/datoriei publice/bonurilor de tezaur în activele băncilor, dar România se plasează pe primul loc în UE, cu 7% din PIB expunere a sistemului bancar pe titluri de stat.
Creanțele băncilor asupra statului reprezintă 24% din activele băncilor, față de sub 21% expunerea pe zona companiilor și asta în condițiile uneia dintre cele mai reduse intermedieri financiare din Uniune. Expunerea față de sectorul guvernamental se situa la doar 5% în decembrie 2008, atunci când datoria publică se găsea la 12% din PIB. Actualmente datoria a urcat în jurul a 50% din PIB și expunerea pe stat e de cinci ori mai mare. Poate că nu întâmplător ni se pare că doar statul lucrează când ne uităm prin jur, însă la ce prețuri o face? Dacă e să ne aducem aminte de „supralicitata” autostradă Bechtel se observă cât de ieftină era în comparație cu scorurile vehiculate în momentul de faţă. În vremea asta, Cehia și-a redus expunerea băncilor pe stat de la 12% la 7%, care nu depăşeşte 3% în Danemarca sau Suedia.
Venezuela a arătat o „pasiune” comună cu Europa pentru prețuri administrate, care ne plac și nouă, românilor, dar pot să recunosc că am exagerat un pic când am luat-o ca reper, fiindcă la noi nu se întâmplă totul exact ca în țara lui Chávez. Banca centrală a arătat responsabilitate pentru zona de credit neguvernamental. Creditarea a fost redirecționată din valută în lei - resurse fără risc de repatriere, în măsura în care o persoană fizică poate să aibă un grad de îndatorare la un credit de consum în monedă autohtonă de 40% din venitul net și de doar 20% la finanțările în valută. De asemenea, majorarea avansului la creditele ipotecare și procentajul mai redus din venitul net acceptat ca rată lunară sunt tot de natură prudențială.
Timp în care deficitul bugetar s-a plasat la un nivel triplu față de limita de prudențialitate prevăzută în Tratatul de la Maastricht, ceea ce a făcut ca expunerea față de sectorul guvernamental să crească de la patru la cinci ori comparativ cu referința 2008. Restricțiile impuse sectorului neguvernamental i-au permis statului să se finanțeze preponderent, după cum indică și dobânzile la împrumuturile private, dar așa cum a luat banca centrală măsuri în dreptul său, tot așa e necesar să procedeze și sectorul guvernamental. Și nu știu cum se face că ajung din nou la eterna și fascinanta idee că excedentul e cel care ferește bugetul de furt!
Citește pe Antena3.ro
