Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Doar două zile ne mai despart de ziua în care, la Strasbourg,Parlamentul European va dezbate, în plenul său, situația justiției din România, la care au fost invitați reprezentanți ai Consiliului și ai Comisiei Europene, dar și ministrul român al justiției, Tudorel Toader. Dezbatere care, cu siguranță, va fi urmărită cu foarte mult interes, dacă ne gândim la intensele controverse, ca și la serioasele îngrijorări pe care le-au generat, la cele mai înalte nivele ale instituțiilor UE, legile justiției în forma adoptată de Parlamentul României. Legi care, după cum bine se cunoaște, au fost examinate la Curtea Constituțională, de unde au fost retrimise Legislativului cu o serie de observații concrete, la obiect. Ceea ce, cu toată dragostea vorba unor oameni de bine, nu putem spune și despre mesajul trimis de Jean Claude Junker,președintele Comisiei Europene și vicepreședintele comisiei, Frans Timmermans. Foarte adevărat, după ce președintele Klaus Iohannis a mers la Bruxelles și a discutat cu înaltele oficialități ale uniunii, lucrurile s-au mai lămurit, dar,din păcate, rămâne,încă, un serios semn de întrebare privind concluziile la care se va ajunge, miercuri, după dezbaterea din plenul Parlamentului European.
De aceea, oricât disconfort ar risca să creeze unor anumite spirite rafinate,adevărul trebuie recunoscut și spus răspicat: o mare, grea și împovărătoare răspundere morală revine unor (cam mereu aceiași) conaționali care au susurat în urechile unor prestigioși decidenți ai Uniunii Europene minciuni otrăvite despre legile justiției . Nu mai puțin vinovați, desigur tot din punct de vedere moral, fiind,însă, și cei care le-au dat crezare sută la sută și nu au aplicat principiul ascultării celeilalte părți. Insist asupra acestui adevăr- foarte puțin plăcut,recunosc- , cu atât mai mult cu cât nu este singura dată când, judecând numai după cum au informat(de fapt, au dezinformat!) anumite surse, România a fost tratată ca ,,elevul-problemă al Uniunii Europene’’. Jocul de-a ,,uite MCV-ul, nu e MCV-ul’’fiind,de-acum, bun să intre în orice manual de incorectitudine politică și de lipsă de fairplay față de partenerul de dialog sau de negocieri, și,cu atât mai puțin, de parcurs istoric.
Teoretic vorbind, poate că nu ar trebui să ne facem atâtea griji în legătură cu posibilele concluzii ale dezbaterii de miercuri, știut fiind faptul că România are în Parlamentul European oameni de o excelentă calitate profesională și de verticalitate morală, europarlamentari care vor prezenta, cu argumente și dovezi, care este adevărata față a lucrurilor. Numai că,nu doar aceștia își vor face publice pozițiile în cadrul dezbaterilor, pentru că, din păcate, euroârăcioasa de lugubru renume, Monica Macovei și ciracii săi, au,încă, o anumită audiență, deloc de neglijat. Așa încât, dat fiind tocmai faptul că vălul de pe ochii unor demnitari europeni începe să se ridice, este de așteptat ca, miercuri, la Strasbourg, ofensiva comandoului anti-românesc să fie una pe viață și pe moarte.
În plus, îngrijorarea mea- și sunt convins că nu numai a mea- vine de la faptul că, și la nivelul instituției Parlamentului European, există un anumit raport de forțe,se înregistrează confruntări de interese între state și grupuri de state, cea ce va face ca decizia de după dezbaterea de miercuri să depindă foarte mult și de importanța pe care România o are în proiectele puse la bătaie în acest labirint instituționalizat care este astăzi Uniunea Europeană. Uniune Europeană care s-a văzut pusă, o dată cu momentul Brexit, în fața unei oglinzi în care avea o imagine nu prea plăcută și deloc liniștitoare. ,,Oglinda britanică- nota europarlamentara franceză Sylvie Goulard, în controversata sa carte ,,Goodbye Europe’’- relevă un trist adevăr despre starea Uniunii și, mai departe, despre starea de spirit din țări care o alcătuiesc. Această Europă nu mai este Europa pe care fondatorii săi au vrut să o construiască și nici aceea pe care Europenii ar pute să o dorească’’.
De aici și până la ,,eurosecpticism’’, subiect despre care iar unii nu vor să discute, nu este prea mult…Foarte adevărat, prin noiembrie 2017, adică în anul când se împlinea un deceniu de când țara noastră a început să își exercite, efectiv, calitatea de membru al Uniunii Europene, 57% dintre românii chestionați aveau încredere în construcția europeană. Dar nu m-aș hazarda să spun că, în cazul în care ar fi aprobate și ar începe să producă efecte condiționările pe care ar dori să ni le impună unii mai mari de la Bruxelles, noi sondaje de opinie ar mai înregistra aceleași cote de încredere. Un semnificativ semnal putând să ne dea comentariile din ultimele zile care au apărut în spațiul virtual pe tema îngrijorărilor pe care înalții oficiali ai UE le-au făcut publice referitor la modificările pe care Parlamentul le-a adoptat pentru legile justiției. Comentarii care nu pot nici să fie respinse în bloc și nici taxate ca preluând de discursul lui Cațavencu:,,În zadar veniți cu gogorițe, cu invențiuni antipatriotice, cu Europa, ca să amăgiți opinia publică’’.
Pentru că, dacă este să spunem lucrurilor pe nume până la capăt, nu asemenea coterii retorice, populiste, sunt cele care generează și întrețin euroscepticismul, ci, în primul rând, creditul de care, încă, se mai bucură minciunile crase pe care le transmit la Bruxelles sau la Strasbourg europârăcioasa Monica Macovei și băieții săi.
