DEX sugerează că nu se poate pune semnul egal între evaziune și fraudă, după cum scrie pe mașinile ANAF.
Adică, dacă ANAF ar fi citit în DEX, ar fi văzut următoarele explicații:
FRÁUDĂ, fraude, s. f. (Jur.) Săvârșirea cu rea-credință, pentru a obține foloase, a unor acte de atingere a drepturilor altuia (păgubitoare pentru altă persoană); hoție. ♦ Sumă sustrasă prin înșelăciune, prin defraudare. (Pr.: fra-u) – Din fr. fraude, lat. fraus, fraudis. Sursă: DEX '09 (2009)
EVAZIÚNE, evaziuni, s. f. 1. (În sintagmă) Evaziune fiscală = sustragere prin orice mijloace de la plata impozitelor, taxelor și a altor sume datorate bugetelor de stat de către persoanele fizice și juridice, care realizează venituri impozabile, conform reglementărilor fiscale. 2. (Rar) Evadare. (Pr.: -zi-u-) – Din fr. évasion, lat. evasio, -onis. Sursă: DEX '09 (2009)
Așadar, Dicționarul Explicativ al Limbii Române arată că Evaziunea nu e Fraudă, ci cel mult o EVADARE, ceea ce înseamnă că aceia care au decis inscripționarea mașinilor ANAF fie nu stăpânesc limba română, fie abuzează de nivelul redus de educație.
Dar fiindcă mi se spune pe un ton ritos: “Haide, bre, exagerezi!, «sustragere» regăsești în ambele definiții” am decis să consult dicționarul de sinonime.
Fraudă: (familiar) coțcărie, (figurat) mâncătorie, (livresc) malversație, delapidare, escrocherie, hoție, înșelăciune, înșelătorie, pungășie, șarlatanie
Evaziune: evadare, fugă, scăpare, dezertare.
Sensul este foarte clar. Evaziune și Fraudă nu sunt sinonime nici de frică!