Explicație la „Scrisoare către roboți”

Am, de când mă știu ca om al scrisului, cititori prieteni și cititori neprieteni. Am scris zilele trecute un fel de epistolă rimată. Se cheamă „Scrisoare către roboți”. Unii dintre cititorii mei au parcurs-o. Am vrut să fie o replică neînjurătoare la înjurături, pe cât se poate îmblânzită și construită cu materialele unui limbaj civilizat. Poate că oamenii care mă terfelesc în Jurnalul Național au nefericirile lor, iar eu exprim ceea ce, li se pare lor, le confiscă dreptul la fericire. În general îl critic pe Băsescu. Nu de acum, ci de  vreo 20 de ani. Din vremea flotei. Mi-a rămas, jurnalistic, un fix. Cum să volatilizezi o avere națională și poporul nu numai că nu te pune la stâlpul infamiei, dar te și alege, realege și adoră? „Roboții” sunt cei care, indiferent ce scriu, îmi înjură, în limbaj de closet, neamul, părinții morți, viața, poezia, talentul pe care-l consideră antitalent. Am înțeles că în spatele textelor standard, sunt oameni plătiți din bani publici, în baza unui contract aranjat de Elena Udrea. O spune chiar Alina Mungiu Pippidi, aliată până mai ieri a găștii marinarului și care iese pe piață cu câteva texte critice la adresa încrengăturii mafiote din Deal. Deci madam Udrea, această muiere vecină de deal cu mine, pe care eu am criticat-o adesea dar nu i-am înjurat neamul niciodată, e la rădăcina acestor scârboșenii. Niciodată, niciodată, niciodată n-am citit – cum se întâmplă în textele de closet din Jurnalul Național, anexate ca replică la ce scriu – mizerii mai mari. Înțeleg că postacii Elenei Udrea se pitesc în spatele acestor roboți electronici, asumându-și o electronică depersonalizată. Și roboții, citeam într-o carte americană, pot căpăta inimă uneori și, ca atare, bun simț. Sunt și câteva filme pe această temă. Scrisoarea mea către roboți e un apel la bun simț. Textul acestei epistole în rime s-a vrut un  apel la polemică argumentată. Urmarea a fost că robotul, pus în funcțiune cu o turație dublă, a scuipat din mațe și nări tot ce-a avut mai scârbos, întărindu-mi convingerea că șuruburile industriei electronice sunt de fapt slugi propagandistice de cea mai proastă calitate. Scopul este acela de a-i determinate pe cei care scriu civilizat, fie lăudându-te, fie criticându-te – îmi spune un tânăr avocat pe care l-am consultat în aceste zile -  să se retragă scârbiți de mirosurile pestilențiale ale unei vecinătăți.

Pretinde, din parte-mi, cucoana politică pomenită mai sus, un tratament indulgent, cuvenit unei opoziții decente. Își ridică, prin scârnăviile angajate, poalele în cap și-și arată dosul, cerând la schimb texte cu papion și îngăduințe pentru o opoziție devenită... patriotică! Merită, oare?

Citește pe Antena3.ro

Cine este soția lui Călin Georgescu. Cristela este educator holistic și promovează anti-feminismul: ”Nu fiți pantalonoase”