Extraterestrii economici

Cand veneau in Romania, acum cativa ani, reprezentantii Fondului Monetar International, era ca si cum si-ar fi anuntat prezenta pe teritoriul iubitei noastre patrii celebra cantareata Madona sau incruntatul Al Pacino.

Bietii functionari ai FMI erau asteptati de zeci de reporteri, inarmati cu reportofoane si camere de luat vederi, de oficiali si… public doritor sa-i vada, cat mai de aproape, pe cei pe care ii considerau si prieteni, dar si dusmani - un fel de extraterestri, care detineau secretul iesirii din saracie, dar nu voiau sa ni-l dezvaluie dintr-o data, ci doar cu taraita, ca o picatura chinezeasca administrata la scara nationala.

Ce vremuri… s-au dus si o data cu ele si inocenta noastra ca doar o relatie buna cu FMI, la nivel teoretic, ne poate salva, sau ca doar planificarile si sabloanele lor, fara nici un efort din partea noastra, ne-ar putea transforma, instantaneu, dintr-un popor derutat, din punct de vedere economic, intr-unul prosper si aproape fericit.

Acum, in anul de gratie electorala 2004, se pune problema daca mai avem nevoie de un acord cu Fondul Monetar International. Daca nu cumva ne-am putea descurca si singuri, precum bebelusul scapat din premergator si caruia, fara prea multa dificultate, incepe sa-i iasa din prima, fara busituri, drumul intre doua canapele.

Teoretic, ne-am putea lipsi de o intelegere cu FMI care presupune, implicit, si o monitorizare a masurilor de reforma. Dar ce ne facem, ca practica ne cam incurca? De obicei, in ani electorali, relatiile cu Fondul sunt inghetate, pentru ca Guvernul in functie ar trebui sa negocieze pentru Cabinetul rezultat in urma alegerilor. Mai mult, anumite masuri electorale, de la care nu prea se abtin de obicei ministrii, ar fi retezate din start, daca ar exista un acord ferm cu FMI. In cazul nostru, ce s-ar intampla concret?

Un astfel de program ar putea relua cateva subiecte ramase restante in acordul din perioada 2001-2003, cum ar fi: deficitul cvasifiscal, controlul deficitului de cont curent, controlul salariilor din sectorul public, restructurarea si privatizarea in domeniul utilitatilor publice, privatizarea celor doua banci de stat, BCR si CEC, reasezarea preturilor la energie, limitarea ajutoarelor de stat si lichidarea firmelor cu pierderi.

Asta in timp ce, la putin timp dupa finalizarea primului acord cu FMI, economia noastra nu este intr-o stare prea buna: deficitele, datoriile si pierderile au atins cote fara precedent din 1990 si pana acum, fapt care dauneaza atat ritmului ajustarilor structurale, dar mai ales stabilitatii indicatorilor monetari.

Ce ar dori Fondul, pe de alta parte, in cazul reinnodarii unei relatii cu Romania? Ar sustine reducerea deficitului bugetar sub 2,4%, cat s-a realizat anul trecut. Acest lucru nu va putea fi, mai mult ca sigur posibil, sub presiunea anului electoral. Fondul va solicita, de asemenea, reducerea deficitului de cont curent sub 5,5% si reducerea severa a deficitelor cvasifiscale. O serie de alte prevederi vor fi incluse in acord, dar Guvernul se va ocupa, previzibil, cu amanarea lor pana dupa alegeri. In aceasta categorie ar intra unele masuri de asanare, prin restructurare, a pierderilor din economie sau cresterea pretului utilitatilor publice.

Greu de luat o decizie, tinand cont de toate cele enumerate mai sus. Dar si mai dificila lipsa de decizie, mai ales cand hotararea pare sa fie luata, intr-o mare masura, de situatia insasi a economiei noastre. In plan extern, cel mai convingator argument este acela privind pozitia Uniunii Europene. Aceasta a sugerat Romaniei, deloc delicat, sa incheie un nou acord cu FMI. Poate parea desueta aceasta recomandare, in conditiile in care FMI este o institutie aflata sub egida Organizatiei Natiunilor Unite si nu sub cea a Uniunii Europene.

Dar FMI are capacitatea de a asigura monitorizarea Romaniei din punct de vedere economic. Iar UE exact de asta are nevoie. In plus, preocuparile FMI cuprind teme care sunt si subiecte ale capitolelor de negociere cu Uniunea, fie pentru faptul ca se refera la chestiuni concrete, cum ar fi masurile de restructurare economica, fie ca se refera la un orizont de timp mai scurt si care preced momentul integrarii, ori pentru ca iau in discutie teme pe care oficialii europeni nu le au in atentie, cum ar fi nivelul salariilor din sectorul public.

Prin urmare, intrebarea daca avem sau nu nevoie in continuare de un acord cu Fondul mi se pare ca si-a dat singura raspunsul, mai mult prin cancelariile europene. Iar a lua o alta decizie, care sa sprijine interesul nostru electoral, dar sa dauneze celui general si pe termen lung, ar fi o inabilitate politica, cu grave consecinte economice.