F Murray Abraham la Teatrul Bulandra

L-am văzut sîmbăta trecută. Îmbrăcat cu un tricou portocaliu şi nişte pantaloni albi, de vară. Cu o barbă mare şi cu un păr care m-a dus cu gîndul la ajutorul lui Rumburak, Blekota, din filmul Arabella. Venise la Teatrul Bulandra să vadă o repetiţie a celei mai recente piese a lui Andrei Şerban, Regele Lear.

L-am văzut sîmbăta trecută. Îmbrăcat cu un tricou portocaliu şi nişte pantaloni albi, de vară. Cu o barbă mare şi cu un păr care m-a dus cu gîndul la ajutorul lui Rumburak, Blekota, din filmul Arabella. Venise la Teatrul Bulandra să vadă o repetiţie a celei mai recente piese a lui Andrei Şerban, Regele Lear.

F Murray Abraham, unul dintre cei mai speciali actori de teatru cu o frumoasă carieră şi în film, stătea pe rîndul trei, la doi metri în spatele meu.

L-am văzut şi acum mai bine de zece ani şi-am fost uimită de talentul lui actoricesc. La vremea aceea era, într-un film regizat de Miloş Forman, Antonio Salieri, muzicianul influent de la curtea Austriei, care-l aduce pe Mozart la Viena pentru ca apoi să comploteze împotriva sa.

Istoria din spatele rolului de atunci are ceva origini româneşti. La începutul anilor ‘80, cariera lui Abraham era în umbră. A ajuns la un casting la La MaMa, pentru una din piesele lui Andrei Şerban, iar acesta l-a distribuit într-unul din rolurile principale. Acolo l-a văzut Miloş Forman cînd se pregătea să-şi facă distribuţia pentru Amadeus, filmul care a obţinut opt dintre Oscarurile anului lui. De atunci, acum mult mai celebru şi cu o cotă mult mai ridicată, Abraham a mai jucat în piese de teatru şi a continuat colaborarea (şi) cu Andrei Şerban.

Zilele acestea, "Salieri" se află în România pentru a filma la Barbarosa, alături de Rutger Hauer şi românul Zoltan Butuc, aşa că n-a ratat întîlnirea cu regizorul care l-a inspirat în carieră.

M-am uitat la el cu atenţie pe parcursul repetiţiei la care participau în public doar prieteni ai celor din echipş. Nu înţelegea ce spuneau actriţele (piesa are o distribuţie exclusiv feminină), dar urmărea cu maximum interes mimica lor. Pe scenă, dincolo de montarea scenică, despre care nu intenţionez să scriu acum, era un alt spectacol. Unul al orgoliilor şi al mîndriei profesionale. Doamnele voiau să facă dovada talentului lor pentru că se aflau

în faţa unui om foarte important

în meseria lor, unele erau ostentative, altele concentrate la munca

lor, relaxate în pielea lor. Era ca o secvenţă extrasă din românismul nostru cu dilemele noastre de orgoliu: să mă arăt mai tare decît cel recunoscut tare? Să mă remarc dînd din coate? Să fiu eu, pur şi simplu?

La pauză, deţinătorul premiului Oscar, F Murray Abraham, s-a ridicat şi s-a îndreptat către partea cealaltă a scenei. A vrut să-l cunoască pe domnul pe care-l aplaudaseră toţi
cu multă căldură la debutul piesei

şi care-şi primise aplauzele un pic jenat, căci nu era el vedeta în seara respectivă. Liviu Ciulei. Şi i-a întins mîna cu foarte mult respect.

Puţin mai tîrziu, domnul Ciulei stătea pe un scaun, pe holul de la Bulandra, ca un spectator obişnuit, zîmbind celor care se uitau la el cu respect şi curiozitate, iar Murray Abraham urmărea cu interes modificările de decor din sală.

La sfîrşitul repetiţiei, luîndu-şi hanoracul pe un braţ, domnul "Salieri" s-a îndreptat către scările care duceau la cabinele actorilor. N-a intrat, ca să nu deranjeze. A rămas acolo preţ de minute bune pînă cînd Andrei Şerban a ieşit ca să plece împreună.

Filmul Amadeus în regia lui Miloş Forman poate fi găsit pe DVD în magazinele de specialitate.