F(r)azele se schimba, dar naravul ba

Premierul Nastase da vina pe FMI pentru ca Romania a ramas tara sutei de dolari, ca nivel de salarizare. El refuza sa inteleaga de ce Fondul tine si acum la el cheia camarii de rezerve strategice, desi noi am iesit din convalescenta, adica ne-am facut temele la stabilizarea macroeconomica.

E foarte important sa intelegem ca trecem la o alta faza economica si ca produsele din stoc expira daca sunt pastrate prea mult - spune primul-ministru. E un fel de a bate obrazul Fondului, care ne refuza un acord usor de-un an (electoral), in care sa ne putem imprumuta dupa pofta inimii de pe piata internationala de capital. In loc de asta, FMI pare sa se fi vorbit cu UE si ne pune la munca. Ne intoarce la temele vechi, care tin mai mult de precedentele aranjamente decat de lectia lejera de zi, cea cu acordul precautionary.

Totusi, premierul omite cu buna stiinta partea care nu-i convine. Intr-adevar ar fi trebuit sa se treaca la o noua etapa in 2004, dar numai daca ne-am fi onorat toate promisiunile din acordul anterior. Atunci am primit insa nota de trecere cu indulgenta, iar acum am vrea sa uitam de derogarile respective. Or, economia ramane o stiinta cu legi exacte, dintre care una spune ca salariile pot creste si moneda se poate intari doar daca exista suficiente castiguri de productivitate. Atunci cand structura nu permite acest lucru, echilibrul se restabileste fie prin somaj, fie prin inflatie, fie prin deficit extern, fie combinand cate ceva din toate. Tari ca Ungaria, Cehia sau Polonia au reusit sa rezolve problemele de productivitate cu ajutorul investitiilor straine directe, care au finantat deficitul comercial intr-o prima faza. Apoi, productia noilor capacitati a micsorat minusul din balanta externa.

De ce n-au intrat astfel de investitii si la noi? Fiindca mai intai trebuia creat cadrul, la nivelul economiei reale si al fiscalitatii. Abia dupa aceea ar fi venit si partea frumoasa: majorarea salariilor, pe seama castigurilor de productivitate. Cadrul general corect ar fi impiedicat partea nesanatoasa a economiei sa o mai obstructioneze pe cea performanta. Fireste ca initial din "curatenie" rezulta somaj, dar ulterior acesta scade, fiindca forta de munca este absorbita in companiile viabile.

Premierul stie probabil toate acestea, si-atunci cum se explica amaraciunea pe care o afiseaza? Foarte simplu: in lipsa strainilor, statul a decis sa-si ia el rolul de investitor in 2004. Asta ar fi insemnat ca in anul electoral Guvernul sa se preocupe de cresterea economica, de salarii, de ajutoare si gata. Numai ca FMI, ca un contabil lipsit de imaginatie, a observat ca din schema lipseste inflatia. Dupa filosofia lui 9%, cheltuielile dinauntrul si din afara bugetului nu se pot finanta neinflationist.

Asa ca Fondul impune includerea in buget a cheltuielilor cu infrastructura, ca sa ne intre odata in cap ca pentru orice proiect se trece alaturi sursa de finantare. Si noi, codasii clasei, n-avem voie sa umflam deficitul bugetar, precum fruntasii integrarii europene. Caci la ei se platesc taxele, deficitul cvasifiscal e mic. Guvernul nostru n-are decat sa imbunatateasca si el colectarea si va face rost repede de bani pentru infrastructura.

Cum se poate face asta? Prin privatizare, restructurare si in special prin reforma sistemului energetic. Privatizarea Petrom, a producatorilor si distribuitorilor de energie este cruciala fiindca influenteaza in bine intreg organismul economic. Noii proprietari nu vor tolera livrarea pe datorie a curentului, a combustibililor si a gazelor, ca subventii deghizate. Ceea ce ni se arata acum pe post de reforma - valul de disponibilizari - nu produce decat efecte pe termen scurt. Trebuie sa se schimbe in primul rand modul de administrare.

In concluzie, incercarea moarte n-are, dar cu FMI n-a tinut. Finantistii de la Washington n-au fost de acord sa sacrificam obiectivul de inflatie ca sa ingrasam cresterea economica. Cele doua tinte pot fi atinse simultan doar prin restructurare si pivatizare, fiindca politica monetara si-a epuizat resursele in eforturile din anii trecuti. Apoi, daca rezolvam problemele din primele 12 luni de acord, in a doua jumatate a aranjamentului precautionary, se poate trece si la "alta faza economica", asa cum cerea primul-ministru. Pana atunci insa, oricat de suparat se da premierul, economia de piata romaneasca ramane tot cum o stim, "aproape" functionala.