Situatia in care se afla acum televiziunea publica merita o analiza atenta, pe mai multe planuri. Sigur ca se impune o analiza manageriala si e nevoie de solutii pentru ca institutia sa poata fi pusa pe picioare. Dar fenomenul care a avut loc la TVR impune, cred eu, si o meditatie de natura politica. Niciodata televiziunea publica nu a fost mai "nationala', in sensul ca ea a devenit imaginea, in mic, a jafului si a obrazniciei inconstiente ce au afectat toata tara, judet cu judet si comuna cu comuna. Tara e in faliment. La fel e si TVR.
La sfarsitul lui 2004, finalul "epocii Nastase", despre care se spune ca a distrus presa romaneasca si a transformat-o in "sluga" (l-am citat pe Traian Basescu, din sueta cu romanii de la Chicago), TVR avea un profit anual de 20 de milioane de euro si in conturi mai mult de 15 milioane. Erau in derulare mai multe programe de modernizare si retehnologizare. Astazi, dupa sapte ani de televiziune "jucatoare" in slujba lui Basescu, TVR are datorii de 150 de milioane de euro si probleme structurale ce determina o crestere, in continuare a acestei datorii. Am preluat aceste date dintr-o scrisoare deschisa, extrem de dura, adresata de Valentin Nicolau lui Traian Basescu. Cauzele acestui dezastru s-au acumulat in timp si merita analiza manageriala despre care vorbeam. Dar concluzia generala nu poate fi decat una singura: vreme de sapte ani, puterea portocalie a cerut obedienta televiziunii publice si a oferit, in schimbul ei, dreptul la jaf. Ca si in alte domenii...
Oameni atent selectati primeau sume uriase, mult mai mari decat la posturile private, ca sa faca emisiuni de propaganda inutila sau sa produca divertisment depasit de toata concurenta si care nu aducea indarat banii investiti. In plin dezastru financiar, au continuat angajarile si, mai mult, au continuat sa apara noi canale ale postului public, gandite dibaci, la care nu se uita nimeni.
Desi exista o scadere a audientei televiziunilor publice in toata Europa, TVR e la coada oricarui clasament. Ea a scazut, in ceea ce priveste cota medie de piata, de la aproximativ 40% la 7,2%. Dau aceste cifre ca sa intelegem ca dezastrul de acolo nu e doar economic ci si profesional. Postul public produce programe din ce in ce mai scump, programe la care se uita din ce in ce mai putini oameni. Programele de stiri, croite partizan de Rodica Culcer, sunt populate, in continuare, cu clonele Monicai Macovei (Laura Stefan, Dan Tapalaga etc) si ale sinecuristilor PDL de la Bruxelles, oferind doar inversunare si ura.
Pe scurt, toata povestea din ultimii ani a TVR-ului e ca o fabula cu morala trista si clara: propaganda grosiera cu cheltuiala de ban public se tine dar, pe termen mediu, nu aduce nimic. Laudatul Basescu se bucura de aprecierea a mai putin de 10% dintre romani. Laudatorul post public, cu conturile blocate de ANAF, ar putea fi inchis din cauza datoriilor uriase. Dar este oare aceasta solutia pentru un post public de televiziune? Evident ca nu. Deocamdata, observam insa ca, in regimul Basescu, nava-amiral a televiziunilor din Romania se scufunda, urmand exemplul celorlalte nave din flota romaneasca.