Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Iată un mesaj, răspicat şi curajos, de care societatea românească avea nevoie! Mă refer la excelentul comentariu publicat, în ediţia on line de azi dimineaţă a „Jurnalului Naţional” de către vechiul meu coleg de breaslă, Dan Constantin, al cărui titlu nu lasă loc pentru nici-o îndoială: „Ordinul de luptă DEMOLAŢI ROMÂNIA a fost dat”.
Un text concentrat şi riguros care ar trebui să ne pună foarte serios pe gânduri şi asupra căruia ar trebui să se pronunţe, în termeni la fel de riguroşi şi de categorici, personalităţi şi segmente cu adevărat reprezentative ale mediului nostru politic, academic sau ale societăţii civile.
Dar, teamă îmi este că, după un păgubos nărav ale acestor plaiuri mioritice, avertismentul lui Dan Constantin riscă una din două:
-a) să fie trecut, pe moment, cu vederea şi, astfel, dat uitării, ştiut fiind că, la noi, o minune nu ţine mai mult de trei zile!;
-b) fie să suspus unui tir de replici, una mai oţărâtă decât alta, venite din partea ultra- înregimentatelor batalioane ale societăţii civile, replici demascatoare din care să nu lipsească acuzaţiile de „naţionalism” şi de „scenarită alarmistă, destabilizatoare”.
La care se va adăuga, mai mult ca sigur, sloganul propagandistic despre cei care„visează la comploturi împotriva românilor şi incită la xenofobie, ducând, astfel, la izolarea României în lumea democratică, modernă”.
Din păcate, lucrurile au ajuns într-un dureros impas, iar o discuţie, deschisă şi de bună credinţă, pe acest subiect se impune. Drept pentru care, încerc să duc mai departe una dintre ideile lansate în textul respectiv. Scrie, aşadar, Dan Constantin, despre„virusul lipsei de încredere în România, în funcţionarea instituţiilor ei vitale”, virus care „a fost pus cu polinicul”. Întărindu-şi spusele cu exemple relevante din hronicul ultimilor 25 de ani. Dar, odată schiţată, perspectiva pusă în discuţie către Dan Constantin nu poate rămâne doar la acest nivel, ci se cere reluată şi completată pentru a merge mai adânc spre miezul lucrurilor.
Aşadar, cine a fost cobaiul şi, de fapt, cine este victima acestor otrăvite manipulări, ştim foarte bine: societatea românească. Întrebarea, de fapt, întrebările la care trebuie să ajungem în ordinea logică a analizei, ar fi:
- 1) cine a comandat operaţiunile de intoxicare şi de manipulare?;
-2) cine au fost persoanele sau grupurile de care s-au folosit comanditorii acestor operaţiuni ?
Lăsând factorilor abilitaţi ai statului de drept să dea răspuns la prima întrebare, încerc să adaug câteva elemente edificatoare pentru a da răspuns la cea ce de a doua. De exemplu, atunci când ne referim la „virusul lipsei de încredere în România”, este cazul să ne reamintim că, pe începuturile anilor*90, într-o publicaţie, altminteri de certă ţinută ştiinţifică, a apărut un text în care autorul vroia cu orice preţ să ne convingă că sintagma „interes naţional” este nu numai depăşită, ba chiar foarte periculoasă şi, bineînţeles!, profund reacţionară.
Teză care a indus o mincinoasă identificare a patriotismului cu şovinismul şi care, de atunci şi până azi, a cunoscut felurite reîncarnări, una mai intolerantă decât alta. Aşa cum ar fi tiradele despre „globalizare versus naţiune”, respectiv despre„Interesele Uniunii Europene versus interesul naţional al fiecărui stat membru”.
Că acest ultim slogan a înregistrat , chiar de curând un foarte periculos derapaj o dată cu teza despre „grupul de state care iau, împreună, decizia în Uniunea Europeană” şi celelalte state care „se situează pe orbită”, pe care preşedintele Comisiei Europene, Jean Claude Juncker „a admis-o”, acesta este un alt subiect de discuţie care decurge din tot din intens manipulata antinomie interese naţionale/ interese europene sau globale.
Ar fi, însă, cazul să ne întrebăm de ce, până acum, nici preşedintele României, nici primul ministru şi nici alţi diriguitori ai ţării nu au luat poziţie faţă de acest surprinzător (ca să nu îi spun altfel!) scenariu pe care preşedintele Comisiei Europene „l-a admis”? Ghici-ghicitoarea mea…
Cât priveşte „veninul lipsei de încredere în funcţionarea instituţiilor vitale” ale României, turnat şi el „cu polonicul”, după cum bine remarcă Dan Constantin, din păcate şi de această dată trebuie să spun că operaţiunea aceasta profund nocivă a avut ca slogan programatic: „statul, cel mai prost administrator”. Slogan lansat, tot în anii de debut ai noului curs al României, de către un extrem de controversat personaj, de numele căruia se leagă câteva episoade privind privatizările frauduloase din acea vreme.
Departe de mine gândul de a începe sau de a închide o dată cu răposatul om de afaceri lista celor care se fac răspunzători de punerea în act a proiectului”statului minimal” la pachet cu hiper-birocratizarea (fie şi în varianta electronică) şi de flagelul corupţiei în instituţiile publice. Fenomene de o amploare şi de o gravitate cu totul aparte, pentru combaterea şi, mai ales, pentru prevenirea, cărora marii decidenţi nu au găsit decât „antivirusul DNA” şi pe super-terapeuţii săi, procurorii!
În fine, dar câtuşi de puţin în ultimul rând, aş face trimitere directă la o anumită specie a picurătorilor veninului lipsei de încredere în România acolo, în urechile unor mai mari ai Europei Unite, specie a cărei funestă exponentă este euro-pârâcioasa Monica Macovei, despre ale cărei foarte recente denunţuri vizând, mai ales, un important membru al Executivului în exerciţiu am scris, de curând, în aceste ospitaliere coloane ale „Jurnalului Naţional”. Cât priveşte faptul că persoana vizată nu a dat până acum un răspuns,aştept,încă, replica meritată.
Citete şi:Euro-pârâcioasa nu vrea doar capul lui Motoc!
Ar mai fi de discutat pornind de la observaţiile pe care le-a formulat Dan Constantin, dar mă opresc, nu înainte, de a sugerea un subiect complementar. Este vorba despre persoanele şi grupurile de de care artizanii proiectului „DISTRUGEŢI ROMÂNIA” s-au folosit şi se mai folosesc. Pentru a-i afla nu trebuie să scrutăm bolta cerurilor, căutând extratereştrii, OZN-uri sau marţieni.
Trebuie doar să privim în jur, iar, la nevoie, să recitim „Toporul şi pădurea”. Fabula lui Grigore Alexandrescu, a cărei morală este dureros de actuală:„Istoria aceasta, de-o fi adevărată,/Îmi pare că arată/Că-n fiecare ţară/Cele mai mult rele nu vin de dinafară,/ Nu le aduc străinii, ci le fac pe toate/Un pământean de-al nostru, o rudă sau un frate”.
Aşa scria Grigore Alexandrescu la anul 1842. Ediţia 2015, revăzută şi adăugită a fabulei „Toporul şi pădurea” se scrie, aici şi acum. Din proprie inspiraţie sau după dictare, asta este, de-acum, cu totul altă veste-poveste!
Citește pe Antena3.ro
