Faptele nu încetează să existe doar pentru că sunt ignorate

Între politicieni şi presa “duşmănoasă” s-a căscat o prăpastie. Politicianul deschide ziarul, citeşte articolul despre el, pune mâinile la ochi şi zice: “N-a scris nimeni nimic.”

Sigur că o astfel de atitudine la nivelul clasei politice nu a apărut peste noapte, ci nesimţirea a evoluat an de an, partid cu partid, şi - ceea ce-i mai grav - face prozeliţi. De fapt, pe seama prozelitismului nesimţirea creşte, cu viteză de ciupercă nebună. Şi cât de contagioasă e se vede... în trafic.

Iar dacă ar fi să “tragem” un arc peste timp şi să ne gândim cum era condusă România cu 10 - 15 ani în urmă, stăm şi ne minunăm cât de mult bun simţ exista. Ia gândiţi-vă la Radu Vasile şi Emil Constantinescu? Ce să mai discutăm de Cabinetul Mugur Isărescu?! A fost singurul guvern care a beneficiat de neamestecul politicului în economie, politic care le-a acordat doar sprijin tehnocraţilor ce au administrat ţara, respectând principiul separaţiei puterilor în stat.

E limpede, nesimţirea creşte în România, în ciuda scăderii populaţiei şi a prezenţei la vot, dar se pare că “lichidarea” presei nu constituie doar o problemă naţională, ci e un trend global, care are legătură cu politicul ce refuză să mai primească veşti rele. Problema este însă că, pe fondul reducerii puterii presei, nimic nu va mai stăvili deciziile aberante ale politicienilor şi încrederea populaţiei în aceştia se va eroda exponenţial. După care, într-o lume în care presa nu va mai mijloci dialogul social, se va ajunge la mişcări violente împotriva totalitarismului, precum în filmul “V for Vendetta”. În această peliculă nimic nu mai pomeneşte de existenţa presei scrise, în schimb televiziunea e prezentată ca un mijloc de propagandă. Că propaganda e făcută de PR-işti, care promovează produse de monopol, sau de prezentatori TV ce încearcă să le inoculeze oamenilor idei de bine venite de la politicieni, intenţia e aceeaşi. Desfiinţarea capitalismului competitiv, ca sistem al libertăţii economice şi condiţie necesară pentru libertatea politică.

Şi dacă politicieni continuă să pună mâinile la ochi şi după ce au citit aceste rânduri, e bine să ştie ce spunea marele scriitor britanic Aldous Huxley: Faptele nu încetează să existe doar pentru că sunt ignorate.