Fărădelege pe spinarea patriei

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea îndeosebi, dar şi la începutul secolului al XX-lea în România s-au tăiat păduri întregi de stejari din Câmpia Dunării precum şi din Transilvania în suprafaţă de peste un milion de hectare.

După doar 50 de ani, pe locul falnicelor păduri din sudul ţării (din celebrul Codru al Vlăsiei mai sunt azi vreo 20 ha) s-a întins deşertificarea. În locul pădurilor s-au instalat seceta şi dezolarea oamenilor. Stejarii tăiaţi nemilos atunci au servit pentru debitarea traverselor căilor ferate construite în România (în mică măsură), dar mai ales în Europa Occidentală.

Profitul realizat de marii proprietari şi marii "patrioţi" ai vremurilor n-a adus practic vreo îmbunătăţire venitului naţional sau nivelului de trai al românilor. Printre proprietari se număra şi statul român. El a fost grav spoliat atunci, cum s-a întâmplat şi mai târziu cu rezervele de petrol concesionate în perioada 1931-1939, cu un câştig final al statului de 1% (unu la sută!) din valoarea totală realizată din vânzarea petrolului românesc, şi cum se mai întâmplă şi azi din nou cu rezervele de petrol concesionate o dată cu vânzarea în 2004 a companiei naţionale PETROM.

Nesăbuinţa agresivă şi fudulă a marii afaceri capitaliste a tăierii pădurilor a fost urmată de o alta, de această dată comunistă, în cadrul "celebrului" program de asanare a bălţilor Dunării, în urma căruia s-a produs sărăturarea ireversibilă a unor zeci de mii de hectare de iazuri naturale de peşte. S-au instalat şi pe aceste terenuri seceta şi dezolarea oamenilor.

Cum s-au produs aceste catastrofe? Răspunsul e simplu: prin jaf. Vorbind despre politicieni, precum cei care au vândut avuţia ţării pe nimica toată, nu am decât a-l cita pe Eminescu: "Ei nu vor binele patriei, ei vor posturile patriei".

Fiecare român, cu excepţia firească a politicienilor şi proprietarilor amestecaţi în vastul proces de privatizare a pădurilor din ultimii ani, ştie şi probabil e furios când vede corpurile pădurilor rase în întregime, în ciuda legii şi a reglementărilor. Că nimeni nu păţeşte nimic nu ne mai miră, căci întrebarea "cum funcţionează statul român?" aproape că nu mai are nici un înţeles.

Nu vom reuşi să eliminăm lăcomia din natura umană, nici să-i descurajăm pe cei care au ca singură credinţă aceea de a face bani indiferent cum. Raţiunea pe care trebuie să o impună societatea prin legi şi politici, prin ordine şi disciplină severe este să faci bani, iar nu să-i furi. Să produci şi să vinzi produse, iar nu să jefuieşti avuţia publică.

Aflat la Washington săptămâna trecută la o importantă reuniune internaţională privind combaterea încălzirii globale, am prezentat ca o soluţie pentru reducerea efectului de seră cazul României, unde s-ar putea împăduri circa două milioane de hectare de terenuri degradate. Tehnologiile au fost studiate de cercetătorii români şi sunt disponibile.
Un guvern şi un parlament ale României cărora să le pese de ţară, iar nu doar de cum să profite de ea nu ar avea nici o problemă să elaboreze şi să finanţeze acest program de refacere a pădurilor. La întrebarea unui consilier al preşedintelui Obama "Cum mai stă România?" a trebuit să răspund cu sufletul, nu cu raţiunea: "S-ar putea şi mai bine".

Cei care conduc ţara azi stau rău cu ţara, adică n-au bani pentru oameni şi nu ştiu să producă bani pentru ţară. Cum ar fi măcar să le pese de ei şi de ea?