Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De fapt, cele două extremisme se întâlnesc în aceea că ambele privesc economia ca fiind ceva nu tocmai „firesc”. Reducând-o la ideea îngustă de „profit contabil” și văzând individualismul natural, cooperativ, ca fiind nimic altceva decât „lăcomie egoistă”, ambele curente pretind că economia, și mai ales economia liberă, „dezumanizează” și „dezrădăcinează” omul.
Astfel, dreapta susține că economia îndepărtează omul de familie, națiune, tradiții și spiritualitate. Stânga, că îl alienează și în aruncă în ecuația exploatat-exploatator (marxismul clasic) și/sau că îl pune în conflict cu natura (obsesia pentru ecologie și schimbarea climei) și îl supune logicii dominatoare a misoginiei, xenofobiei, rasismului, homofobiei, transfobiei etc.
Una peste alta, și fascismul, și comunismul vor să „elibereze” omul de „povara” economiei. Simplificând la maximum, de acest fenomen „nenatural” și „inuman” trebuie să se ocupe doar statul și experții săi. Asta pentru că cineva trebuie să se ocupe și de asta, căci penuria (scarcity) nu dispare doar pentru că unii filosofi contemporani au declarat-o ca fiind un mit propagat de capitaliștii cei răi.
Chiar și pozițiile politice așa-zis moderate, centriste, vorbesc despre necesitatea de a „umaniza” o economie parcă scăpată de sub controlul omului și care, speră aceștia, ar putea fi „reumanizată” artificial, prin reglementări de stat menite să îi protejeze pe angajați și consumatori de tirania corporațiilor.
Iată un motiv suficient de serios ca să punem mâna pe carte pentru a evita manipularea. Cartea se numeşte „Acţiunea umană” și este o gură de aer proaspăt, de logică, rațiune și firesc. Ea aparţine lui Ludwig von Mises, cel care a înțeles poate cel mai bine consangvinitatea dintre fascism și comunism şi repune în drepturi economia ca fenomen profund uman. Economia dezumanizează numai dacă este pusă în chingi etatiste.
