Fericirea din murături

Vă jur, dar vă jur că am vrut să scriu despre Obama. Apoi, am vrut să scriu şi despre o bătrânică şi un taximetrist care căscau gura la o dubiţă pe care scria înnebunitor "Recviem SRL, Sală de pomene (n.r. – nu pomeni), Pietate, pompe funebre non-stop, str. Toamnei, lângă cimitir" şi comentau că asta da afacere în vremuri de criză.

Dar mi-a luat faţa extraordinarul borcan cu murături de pe balcon al bunicii, mare şi legat cu fundă roşie, să nu-i fie de deochi! "Fată, fată, la naiba, ce ne facem cu Românica? Uite, ei au ales, sunt fericiţi, lasă murăturile." Fericirea se câştigă greu, iar Obama e băiat deştept, dar parcă prea se mişcă totul în jurul lui ca un "Rock Me Baby" al legendarului muzician de culoare B.B. King. Bine, haideţi, în cinstea lui Obama, să le spunem murăturilor pe americăneşte. Deşi cu murătura lor nu-i aşa de simplu cum e cu murătura noastră. Pe continentul nord-american se foloseşte termenul "pickles" – pickle (mai ales la plural), cu sensul exact de "castraveţi muraţi", şi nu de "murături". Pe etichetele de borcane cu castraveţi muraţi este scris doar "pickles", iar dacă soliciţi "pickles" ţi se indică fără nici o ezitare "castraveţi muraţi", fără a fi întrebat ce fel de murături. Dacă se intenţionează utilizarea sintagmei într-un text sau într-o conversaţie cu un nord-american, este suficient şi recomandat "pickles". În fine, oricum ar fi, haideţi că sună bine pickles, nu i-am aşteptat degeaba noi, românii, atâţia ani pe americani. Vă jur, dar vă jur că am vrut să scriu despre Obama. Dar ce să-i faci dacă îmi plac gogonelele asezonate? Şi, în plus, mai îmi place şi Mihai. Mihai Viteazul, bineînţeles.