Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Zecile de mii de documente ale diplomaţiei americane remise în circulaţie de către site-ul Wikileaks au pus, la o primă vedere, Departamentul de Stat într-o postură ruşinoasă. SUA apar ca fiind îngenunchiate de această masivă scurgere a corespondenţei oficiilor diplomatice ale Washingtonului. Cu toate acestea, poziţia lui Hillary Clinton în fruntea Departamentului de Stat nu este periclitată. Pentru că SUA pot să facă diplomaţie tot la scară mare şi de acum încolo, pe baza aceloraşi documente, să le spunem compromise.
De decenii întregi America este promotorul cel mai hotărât al transparenţei în orice domeniu, precum şi al libertăţii de expresie. Culmea este că site-ul Wikileaks chiar probează acest lucru, ba chiar îl şi întăreşte. Am putut vedea cum diplomaţii americani folosesc un limbaj colocvial, dar care defineşte exact pragmatismul lor, iar temele abordate de ei privesc toată planeta: înarmarea Iranului şi a Coreei de Nord, seriozitatea sau neseriozitatea liderilor europeni, problema terorismului, cea a neproliferării armelor de distrugere în masă, a criminalităţii organizate transfrontaliere etc. În practica diplomatică nu de puţine ori s-a uzitat pierderea de documente, chiar la conferinţe de presă, pentru a se lansa anumite mesaje şi teme de discuţie cu subiect bilateral sau de Alianţă şi pentru a impulsiona declanşarea unor felurite reacţii. Acum, prin intermediul fluxului de secrete diplomatice ale Washingtonului, lumea pare tot mai mică, iar chestiuni fierbinţi de sorginte statală, regională, continentală sau globală, sunt scoase cu nonşalanţă la iveală. Prin intermediul Wikileaks, diplomaţii americani reuşesc acolo unde presa nu are acces sau nu are destule elemente de analiză.
Eforturile din ultimele zile de a se bloca site-ul respectiv în diferite state se înscriu într-o luptă cu morile de vânt, dar care face să se vorbească şi mai mult de Wikileaks. În aproape o săptămână în care documentele americane au fost la liber, cine a fost excesiv de curios să le citească şi le-a copiat deja. Dar aceste eforturi au legătură mai ales cu spaimele ţărilor prinse în corespondenţa oficiilor Departamentului de Stat. Nu-i puţin lucru să afli din sursă de aşa calibru, ambasadele SUA, tot felul de detalii picante despre abuzuri şi afaceri nelegale ale diferitor politicieni, miniştri şi înalţi funcţionari, despre înţelegeri secrete de care cetăţenii statelor în cauză nu au habar, despre trafic cu tot felul de materiale interzise şi fiinţe umane făcut cu concursul autorităţilor etc. Asemenea dezvăluiri venite prin ricoşeu prin Wikileaks sunt în măsură să schimbe agendele politice şi economice ale multor state, prin crearea de dezbateri aprinse şi chiar anchete. Iar acestea au puterea de a muta reflectoarele de pe Washington spre alte capitale. ŞI marile corporaţii şi bănci stau cu frica în sân, fiindcă nici ele nu ştiu dacă nu sunt încondeiate de către diplomaţii SUA, poate cu vreo mită pe la politicieni sau cu vreo afacere plină de compromisuri şi care se dorea a fi ţinută sub preş.
Pe de altă parte, reuşita Wikileaks de a intra în posesia acestei comori americane reprezintă un îndemn pentru temerari căutători de secrete de pe tot mapamondul de a scoate la lumină documente incendiare ale diplomaţiilor lumii. Pot fi mulţi invidioşi pe gloria lui Julian Assange, creatorul Wikileaks, şi vor alerga, remunerat sau nu, să fie şi mai şi publicînd secrete ale, de exemplu, Federaţiei Ruse, Chinei, Franţei, Marii Britanii, Germaniei, dar şi ale Iranului, Coreei de Nord ş.a.m.d. Concurenţa în dezvăluiri, centralizată sau nu de Wikileaks, este în stare să sape adânc la baza unor zone ale umbrei, anchilozate şi ultraconservatoare, acolo unde nici nu te-ai aştepta.
În acelaşi timp, hemoragia de documente apărute pe Internet, dă şansa Washingtonului de a-şi recalibra întreaga diplomaţie, dar şi administraţie în general, de la resurse umane şi tehnice, la riscuri clasice şi asimetrice, până la mesaje şi modalităţi de abordare şi acţiune. SUA au ocazia de a studia în amănunt cine este interesat de secretele sale diplomatice şi cum le receptează, precum şi cum se cuantifică viziunile lor, expuse prin Wikileaks, în diferite capitale, în funcţie de diversele problematici. Studiul concentrat poate avea în vedere şi reacţiile de moment, dar şi cele sistemice ale guvernanţilor, ale politicienilor, ale reprezentanţilor ONG-urilor şi corporaţiilor în toate spectrele, ale prietenilor şi ale adversarilor SUA, deopotrivă. Repoziţionările pot fi prinse uşor, ca într-un insectar, de "recensământul” declanşat de Wikileaks şi nimeni nu se poate supăra că americanii, după aşa pierderi grele schimbă regulile jocului unde cred ei de cuviinţă. Apoi, este firesc de urmărit aglomeraţia pentru franciza Wikileaks. Pentru o lume mai transparentă!
Citește pe Antena3.ro
