x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Festivalul Enescu ­ produs de import sau de export?

0
Autor: Adrian Năstase 24 Sep 2013 - 18:27
Ediţia din acest an a Festivalului Enescu a avut o amploare şi o anvergură excepţionale. Peste 150 de evenimente culturale în Bucureşti şi în marile
oraşe ale ţării, participarea unor mari orchestre ale lumii, prezenţa unor mari artişti ­ dirijori, interpreţi, instrumentişti ­ au făcut ca România să
fie, timp de patru săptămâni, capitala mondială a muzicii.
Pentru prima dată, în ultimile decenii, am putut asculta, în interpretarea Orchestrei simfonice din Berlin, cu solişti excepţionali, Tetralogia lui Wagner. În patru seri diferite, Aurul Rinului, Walkiria, Siegfried şi Amurgul zeilor au însemnat, pentru publicul care a ascultat fascinat, evenimentul muzical major al acestui an. Evident, ar putea fi adăugate comentarii deosebite despre celelalte concerte, despre recitalurile de la
Ateneu, despre “întâmplările” culturale, despre încurajarea creativităţii artistice.
Cred însă că trebuie să tragem şi unele concluzii după acest festival. El ar trebui să străpungă dincolo de indiferenţa generală, dincolo de stereotipurile existente în străinătate în privinţa românilor, a civilizaţiei noastre. Pe de altă parte, să fim conştienţi de faptul că riscăm să consolidăm o imagine a “două Românii” ­ una a elitelor culturale şi alta, a oamenilor obişnuiţi, cu agende, preocupări şi vieţi paralele. În esenţă, un model al excepţionalismului, bazat pe destin individual ­ de la Nadia Comăneci la Brâncuşi sau la Aurel Vlaicu.
De aceea, în opinia mea, este necesar să revenim la ideea de a promova şi consolida clasa de mijloc în România ­ un liant economic, social şi cultural între polii de sărăcie, respectiv de bogăţie, şi  care să ajute la normalizarea vieţii publice, construind condiţiile pentru apariţia unei noi clase politice ­ mai puţin cosmopolită şi mai legată de înţelegerea intereselor economice naţionale.
Din acest motiv, cred că un festival excepţional cum este Festivalul Enescu reprezintă, în acelaşi timp, un mod de a ne proiecta identitatea, din punctul de vedere al civilizaţiei noastre, în afară, dar şi o modalitate de a “importa” hrana de cultură necesară pentru un nou efort de creativitate şi de performanţă.



Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de