Fetiţa care a luat nota ”opt”

O tanara frumoasa si inteligenta urmeaza sa se intoarca la serviciu, dupa ce a trecut perioada legala pentru cresterea copilului. Desi este bine pregatita, a lucrat inainte in acelasi loc si a avut rezultate frumoase in munca ei, se simte invadata de emotii, care o coplesesc. 'Daca ar sa definesti intr-un singur cuvant ceea ce simti la gandul ca mergi la serviciu, care ar fi acel cuvant', am intrebat-o? 'Simt frica', raspunde fata. 'Daca te-ai intoarce in trecut, in copilarie, ai putea gasi o amintire, o situatie in care ai trait aceeasi frica', am intrebat-o din nou? Iar fata si-a amintit ca avea 10 ani cand parintii au mutat-o de la scoala de cartier la o scoala 'cu prestigiu'; i-a fost frica de aceasta schimbare, iar cei patru ani pe care i-a petrecut la scoala 'prestigioasa' au fost chinuitori. Copiii vorbeau urat, o strigau 'tocilara', si ii spuneau ca nu-i destul de buna, nu se simtea iubita. Prima nota la noua scoala a fost un 'opt'. Desi era consolata in sinea ei pentru nota, la gandul ca poti lua note mai mici daca ai crescut mai mare (nu luase pana atunci niciodata o nota de opt), mama a batut-o crunt pentru acest 'esec'. Isi aminteste bataia si frica teribila pe care a simtit-o. Cand era suparata pe ea, mama nu-i mai vorbea cu zilele si-i spunea: ' De acum te-am scos de la inima mea'! Adica, nu te mai iubesc. Fetita a pastrat de atunci frica de schimbare, frica de a nu fi destul de buna pentru a fi iubita. Frica de a nu fi iubita se reactiveaza ori de cate ori cineva ii vorbeste urat, trebuie sa faca o schimbare sau cineva o agreseaza.

Frica de a nu fi iubiti este una dintre cele mai mari frici ale fiintelor umane, fiindca natura noastra este iubirea. Ne simtim inferiori, niciodata destul de buni pentru a fi iubiti si acceptati asa cum suntem, chiar daca suntem foarte buni. Frica nu ne permite sa ne percepem corect si clar calitatile. Frica ne dezechilibreaza capacitatea de a percepe ca a fi bun sau a fi rau sunt notiuni relative si, in ultima instanta, sa intelegem ca toate definitiile omenesti poarta in ele amprenta subiectivitatii. Traumele din copilarie se extind, se maresc si ne urmaresc in vietile noastre de adulti, unde ne trezim plini de frica, de ura, de suparare, complexati sau nefericiti, fara sa avem habar ca purtam in noi un copil ranit. Rana ultima, rana din umbra fiecarei dureri a copilariei noastre, s-a nascut din teama de a nu fi iubiti. Am descris mai sus doar una dintre formele de manifestare ale fricii de a nu fi iubit, dar frica aceasta se poate imbraca in niste straie atat de perfect deghizate, incat, a ghici personajul, care se ascunde dincolo de ele, poate fi un fel de a calatori prin labirint. Noi, oamenii, purtam in taina sau la vedere frica de a nu fi iubiti. Unii nu spun niciodata ' te iubesc'; urechile lor par jenate sa auda, iar buzele lor incapabile sa rosteasca macar cuvantul 'iubire', caci frica de a nu fi iubit blocheaza manifestarea propriei dezvaluiri a iubirii. Toate fricile omenesti se reduc la frica de a nu fi iubit, ca si in cazul fetitei care a luat nota 'opt', pentru ca cel neiubit sfarseste prin a fi abandonat, respins, singur intr-o lume in care se simte in nesiguranta. Privind catre starea de nesiguranta a lumii, fie ca ea are la baza cauze financiare, relatiile dificile de viata, esecul, fie alt gen de suferinte, descoperim ca este o stare de nesiguranta cu privire la iubire. Educatia ar trebui sa contina tocmai constientizarea puterii iubirii, a ceea ce inseamna sa sprijini, sa intelegi, sa accepti si sa incurajezi; cand un om se simte iubit, se simte in siguranta in lumea aceasta si niciodata singur pe lume!