Fiii lui Blatter gestionează discreționar pușcăriile fotbalului

Optimile mondialului brazilian au creat tensiuni apăsătoare. Granzii și-au procurat meciuri lungi și triste, oferindu-le deseori micuților timp de speranță. Dar surprizele, adevăratele surprize, cele capabile să potențeze spectacolul, nu s-au împlinit. După chinuitoare așteptări și mototoliri ale fotbalului, după prelungiri ale prelungirilor și loterii ale penaltiurilor, rezultatele meciurilor din optimi au fost, în final, pe placul pronosportiștilor monotoni. Și, în aceste condiții, doar năzbâtiile unor nervoși sau gafele fluierașilor au mai întărâtat oarecum discursurile marginalilor.
Președintele Uruguayului, încins la sentiment după ce naționala țării sale a capotat în fața Columbiei, a dat-o în niște sincerități total neprotocolare. Cei de la FIFA sunt o adunătură de fii de curve – a zis președintele. Așa o fi. Nu-mi permit eu, votant de rând, să contrazic un președinte de talia lui Jose Mujica. Ba, dacă mă gândesc mai bine, chiar aș fi tentat să-i dau dreptate.
Este adevărat că mușcătura de calic prin care Luis Suarez l-a amprentat pe Giorgio Chiellini merita atenția ”disciplinaților” din comisiile FIFA. Numai că acești exemplari ai dreptății s-au avântat în exagerări mai turbate decât mușcătura lui uruguayanului. Nu cred că au fost prea întregi la minte cei care au decis suspendarea pentru 9 meciuri ale naționalei și, mai ales, cele patru luni de adevărată pușcărie fotbalistică pentru Suarez. Aceste sancțiuni par și mai deplasate acum, când Luis Suarez și-a cerut scuze public, când Giorgio Chiellini a grațiat prin uitare gestul lui Suarez.

Francezul Blaise Matuidi, în meciul echipei sale cu Nigeria, l-a nenorocit pe Ogenyi Onazi, provocându-i acestuia o dublă fractură. Arbitrul Mark Geiger l-a iertat însă de eliminare pe francez. L-a lăsat pe Matuidi în teren pentru ca Franța să câștige. Scuza conform căreia arbitrul n-ar fi observat cât de criminală a fost intrarea lui Matuidi nu ține. Dacă ar fi fost corect, Geiger putea acorda roșu, ca a doua decizie, atunci când a constatat gravitatea accidentării lui Onazi. Regulamentul acceptă asemenea schimbări ale deciziei.

Făcătura urâtă a americanului Mark Geiger completează impresionantul palmares al gafelor de arbitraj care au ornat mondialul brazilian. Mai mult decât suspectă este însă lipsa de reacție a observatorilor fifiști. Comparând reacția în spume generată de mușcătura lui Suarez și adormirea bleagă de după după ruperea lui Onazi ajungem la o singură concluzie. Se consumă multă măgărie la acest turneu final. De aceea suntem tentați să-i dăm dreptate lui Jose Mujica, președintele Uruguayului, cel care vorbea despre fiii lui... Bletter.