Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Prin anii â90 găndeam că pregătirile pentru inceperea negocierilor cu Fondul Monetar Internaţional sunt atăt de importante incăt, dacă ar eşua, Romănia ar fi nevoită să-şi amăne pentru anii viitori mai multe proiecte vitale, intre care finanţarea reformei intreprinderilor din credite de la instituţiile internaţionale şi din fonduri autonome, provenite din investiţii străine.
Prin anii â90 găndeam că pregătirile pentru inceperea negocierilor cu Fondul Monetar Internaţional sunt atăt de importante incăt, dacă ar eşua, Romănia ar fi nevoită să-şi amăne pentru anii viitori mai multe proiecte vitale, intre care finanţarea reformei intreprinderilor din credite de la instituţiile internaţionale şi din fonduri autonome, provenite din investiţii străine.
Ce voia partea romănă era limpede: acorduri care să ne aducă atăt imprumuturi de la FMI şi, apoi, de la Banca Mondială, căt şi cu deosebire! deschiderea uşilor pe pieţele financiare internaţionale. Plus un important aflux de investitori.
Ce voia in schimb FMI? Această intrebare era insoţită, adeseori, de prejudecăţi, de temeri, de emoţii. Autorităţile statului erau acuzate că se lasă copleşite de pretenţiile Fondului Monetar Internaţional. Persista credinţa că negociatorilor de la FMI li se căntă prea mult in strună.
Care era adevărul? O miză capitală a FMI era, atunci, cum este şi acum, participarea tuturor economiilor, inclusiv cele din ţările cu venituri mici, la economia globală. Dezvoltările şi tendinţele favorabile, care s-au făcut remarcate atăt in ţările industrializate, căt şi in cele in curs de dezvoltare şi in tranziţie, fiind o consecinţă normală a introducerii şi aplicării unor politici sănătoase, in concordanţă cu existenţa unei strategii comune pe termen mediu. Sunt de remarcat principalele cerinţe.
In primul rănd, era accentuat faptul că politicile monetară, fiscală şi de restructurare sunt complementare; ele se potenţează reciproc. Combinarea optimă a acestor politici este obligatorie pentru asigurarea condiţiilor unei creşteri neinflaţioniste, dublate de o ofertă de noi locuri de muncă, importantă pentru coeziunea socială.
Combinarea optimă a unor politici macroeconomice sănătoase,
concomitent cu evitarea unor deficite mari, in scopul stabilităţii pieţelor financiare şi a ratei de schimb.
Crearea unui climat favorabil stimulării economisirilor particulare.
Consolidarea acţiunilor menite să reducă inflaţia şi construirea unei politici monetare bazate pe existenţa unei credibilităţi durabile.
Liberalizarea comerţului, eliminarea presiunilor protecţioniste şi dezvoltarea sistemului de comerţ multilateral.
Incurajarea convertibilităţii valutare şi creşterea progresivă a liberei circulaţii de capital, prin intărirea unui climat financiar stabil şi sănătos.
Construcţia unui buget echilibrat şi intărirea disciplinei financiare in cadrul unui program pe termen lung.
Imbunătăţirea calităţii componentelor ajustării fiscale, prin reducerea cheltuielilor productive şi neproductive, concomitent cu asigurarea unei baze adecvate de dezvoltare a investiţiilor in infrastructură.
Stimularea unei creşteri economice durabile prin dezvoltarea resurselor umane, esenţiale in acest sens fiind: imbunătăţirea sistemului educaţional şi de instruire; reorganizarea sistemului public de pensii şi de sănătate; eliminarea sărăciei şi promovarea unui sistem de protecţie socială bine orientat.
Abordarea curajoasă a reformelor structurale, inclusiv in domeniul forţei de muncă şi in cel al pieţei de produse, in sensul creşterii numărului de locuri de muncă şi al reducerii distorsiunilor, care influenţează negativ alocarea eficientă a resurselor, astfel incăt economia să devină mult mai dinamică şi eficientă.
Promovarea unei guvernări inţelepte sub toate aspectele, inclusiv prin asigurarea aplicării legilor, imbunătăţirea eficienţei cheltuielilor din sectorul public, combaterea corupţiei, ca elemente vitale in realizarea unui climat necesar dezvoltării economice.
Ocrotirea sănătăţii sistemului bancar, prin reglementări clare şi ferme, care să conducă la imbunătăţirea analizei riscurilor de creditare, la creşterea exigenţelor legate de mişcările de capital, la publicarea periodică a situaţiei financiare a băncilor, prevenirea acţiunilor de splare a banilor şi imbunătăţirea managementului bancar.
Toate aceste cerinţe sunt actuale şi astăzi. Numai că, acum, promotorul lor va trebui să fie FMI-ul din noi.
Ce voia partea romănă era limpede: acorduri care să ne aducă atăt imprumuturi de la FMI şi, apoi, de la Banca Mondială, căt şi cu deosebire! deschiderea uşilor pe pieţele financiare internaţionale. Plus un important aflux de investitori.
Ce voia in schimb FMI? Această intrebare era insoţită, adeseori, de prejudecăţi, de temeri, de emoţii. Autorităţile statului erau acuzate că se lasă copleşite de pretenţiile Fondului Monetar Internaţional. Persista credinţa că negociatorilor de la FMI li se căntă prea mult in strună.
Care era adevărul? O miză capitală a FMI era, atunci, cum este şi acum, participarea tuturor economiilor, inclusiv cele din ţările cu venituri mici, la economia globală. Dezvoltările şi tendinţele favorabile, care s-au făcut remarcate atăt in ţările industrializate, căt şi in cele in curs de dezvoltare şi in tranziţie, fiind o consecinţă normală a introducerii şi aplicării unor politici sănătoase, in concordanţă cu existenţa unei strategii comune pe termen mediu. Sunt de remarcat principalele cerinţe.
In primul rănd, era accentuat faptul că politicile monetară, fiscală şi de restructurare sunt complementare; ele se potenţează reciproc. Combinarea optimă a acestor politici este obligatorie pentru asigurarea condiţiilor unei creşteri neinflaţioniste, dublate de o ofertă de noi locuri de muncă, importantă pentru coeziunea socială.
Combinarea optimă a unor politici macroeconomice sănătoase,
concomitent cu evitarea unor deficite mari, in scopul stabilităţii pieţelor financiare şi a ratei de schimb.
Crearea unui climat favorabil stimulării economisirilor particulare.
Consolidarea acţiunilor menite să reducă inflaţia şi construirea unei politici monetare bazate pe existenţa unei credibilităţi durabile.
Liberalizarea comerţului, eliminarea presiunilor protecţioniste şi dezvoltarea sistemului de comerţ multilateral.
Incurajarea convertibilităţii valutare şi creşterea progresivă a liberei circulaţii de capital, prin intărirea unui climat financiar stabil şi sănătos.
Construcţia unui buget echilibrat şi intărirea disciplinei financiare in cadrul unui program pe termen lung.
Imbunătăţirea calităţii componentelor ajustării fiscale, prin reducerea cheltuielilor productive şi neproductive, concomitent cu asigurarea unei baze adecvate de dezvoltare a investiţiilor in infrastructură.
Stimularea unei creşteri economice durabile prin dezvoltarea resurselor umane, esenţiale in acest sens fiind: imbunătăţirea sistemului educaţional şi de instruire; reorganizarea sistemului public de pensii şi de sănătate; eliminarea sărăciei şi promovarea unui sistem de protecţie socială bine orientat.
Abordarea curajoasă a reformelor structurale, inclusiv in domeniul forţei de muncă şi in cel al pieţei de produse, in sensul creşterii numărului de locuri de muncă şi al reducerii distorsiunilor, care influenţează negativ alocarea eficientă a resurselor, astfel incăt economia să devină mult mai dinamică şi eficientă.
Promovarea unei guvernări inţelepte sub toate aspectele, inclusiv prin asigurarea aplicării legilor, imbunătăţirea eficienţei cheltuielilor din sectorul public, combaterea corupţiei, ca elemente vitale in realizarea unui climat necesar dezvoltării economice.
Ocrotirea sănătăţii sistemului bancar, prin reglementări clare şi ferme, care să conducă la imbunătăţirea analizei riscurilor de creditare, la creşterea exigenţelor legate de mişcările de capital, la publicarea periodică a situaţiei financiare a băncilor, prevenirea acţiunilor de splare a banilor şi imbunătăţirea managementului bancar.
Toate aceste cerinţe sunt actuale şi astăzi. Numai că, acum, promotorul lor va trebui să fie FMI-ul din noi.
