Fotbal peltic la ora de franceză

Bănel Nicoliţă simte periculos. Poziţia sa de lider autoritar în topul gafelor este serios ameninţată. Gloria tristă a autogolului reuşit de nefericitul brăilean la meciul Real Madrid – Steaua începe să pălească în concurenţa altei nefericiri.

Exerciţiul de voinţă prin care Cadu a reuşit să-l învingă pe Stăncioiu devine criteriu suveran într-o nouă ierarhizare. Afirmaţia este bine motivată. În timp ce Bănel lovea într-o Stea deja căzută, autogolul lui Cadu a modificat tabela de marcaj decisiv. Cadu a marcat în propria poartă un gol salvator pentru Girrondins de Bordeaux, un gol care a îngropat speranţele noastre într-un rezultat pozitiv al CFR-ului în Franţa. Între această întâmplare nefericită şi tentaţia de a-l considera pe Cadu responsabil al eşecului este însă o cale lungă pe care doar neghiobii o pot parcurge. În mod normal, un asemenea episodul putea fi total ignorat. Am consemnat totuşi momentul, împrumutând chiar un ton care nu mă caracterizează, tocmai pentru a atrage atenţia asupra tentaţiei unora de a căuta ţapi ispăşitori. Ironia ieftină, practicată şi în cazul lui Nicoliţă, îi caracterizează pe micuţii fără detentă. Realitatea temeinică se situează dincolo de orice ironie. Şi tocmai această realitate separă dorinţa de putinţă. Rezultatul meciului Bordeaux – CFR Cluj a fost dictat în cele din urmă de logica jocului. Trupa lui Laurent Blanc a înclinat terenul în favoarea sa. Iuliu Mureşan caracteriza ca nemeritată victoria francezilor. Eroare! Sau scuză. Scuză pentru entuziasmul său debordant dinaintea meciului, scuză pentru evoluţia clujenilor, mai ştearsă de această dată decât atunci când teoria lui "nu avem ce pierde" îi elibera de orice apăsare. Afirm în continuare că CFR are potenţialul valoric pe care se pot întemeia speranţele primăverii europene. Acum, când băieţii lui Trombetta vor fi aflat deja că fumurile dăunează grav performanţei, când Cadu va fi convins că nu este singurul vinovat pentru eşec, când Trică a aflat că roşul condamnă încercarea de a păcăli fotbalul, şansa de a reuşi pare mai convingătoare decât în trecut. Trăim într-un timp care ne încarcă memoria şi ne face să-i ţinem minte pe francezi. După remiza pe care naţionala a realizat-o în compania Franţei am spart ciulini cu fundul de necaz. Nu înţelegeam cum de a fost posibil să fim egalaţi după ce am condus cu 2-0. La meciul Stelei cu Lyon ne-am convins că egalul este cu mult mai preţios decât înfrângerea. Iar experienţa CFR-ului de la Bordeaux a finalizat discursurile pe această temă. Va veni însă vremea revanşei. Dacă un egal şi două înfrângeri reprezintă un bilanţ cu adevărat nemeritat, ni se va oferi şansa să-i facem şi noi pe francezi să ne ţină minte. Cu o singură condiţie. Să nu ne mai agăţăm speranţele doar de cocoaşa adversarilor.