Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fotbalul nostru hohoteste ca un nebun la marginea prapastiei. Pasul in gol nu pare mai periculos decat conservarea in mizeria care-l caracterizeaza. Cu ceva ani in urma, cand campionatul era persecutat doar de saracie valorica, afirmam ca suntem martorii unei curse a cotonogilor castigata de cei care se impiedica mai putin. Calcatura monotona in mediocritate a obosit insa asistenta. Iar plictisul a devenit productiv. Imaginativii folcloristi din vecinatatea fenomenului au lansat pe piata manelele blaturilor si ale pariurilor la negru. Nu pot sustine ca fotbalul nostru n-ar avea si ceva vopsea infractionala. Imi este insa teama ca, exagerand cumva, acuzatiile penale in exces ascund o culpa si mai apasatoare. Aceea a prostiei fara cusur si a unei mitocanii ajunse deja la o sufocanta stare de obezitate. Cred asadar ca fotbalul parcurge cu hotarare drumul de la statutul de inculpat la statutul de pacient.
Finalul actualei editii a campionatului mototoleste fotbalul inspre niste tensiuni de ospiciu. Pana la un moment dat ne-am amuzat copios observand cum intamplarile nebune batjocoreau intentia oricarei asezarii logice a lucrurilor. Rezultatele multor meciuri au fost doar la cheremul hazardului, paratii fotbalului nereusind de nici un fel sa-si asume responsabilitatea vreunei infaptuiri. Deruta si-a facut de cap contaminandu-i si pe acei marginali care incercau in exces scuza blaturilor si a pariurilor. Realitatea de fapt a devenit astfel din ce in ce mai convingatoare. Iar propagandistii fotbalului penal au reactionat la impulsul realitatii. Au umblat si ei la potentiometre, cumintindu-le spre surdina. Dar cum curtea regelui nu se poate debarasa niciodata de serviciile saltimbancilor, locul lasat liber de marginali a fost ocupat cu mare succes de oficialii cluburilor. Cei care-si dau acum in petec cu mare talent.
Evenimentele care au facut praf meciul Universitatea Cluj – CFR Cluj potenteaza remarcabil scandalurile fotbalui. Arbitrul Alexandru Tudor, distrus de frica, a decis intreruperea jocului. Arbitrul isi recunoaste, fara sa vrea, in raportul sau suplimentar, neputinta de a aplica regulamentul. Si astfel a gresit de doua ori. Prima eroare ar fi aceea ca nu a lasat fotbalul in drepturile sale, ca nu a acceptat reluarea jocului sau intreruperea lui dupa ce ar fi sanctionat disciplinar toti vinovatii momentului. A doua eroare decurge din prima. Ma refer la faptul ca a lasat decizia la indemana unor comisii care practica o justitie extrem de aproximativa. Si tocmai aceasta dreptate negociata in culise i-a stimulat pe conducatorii de cluburi care, dintr-o data, au ajuns la concluzia ca pot face ei niste rezultate pe care fotbalul de-adevaratelea nu le-a reusit.
Arpad Paszkany si muresanul din dotare vor victoria echipei lor fara joc. Ameninta orice alta varianta cu TAS-ul. Atitudinea ceferistilor a starnit insa concurenta, care s-a organizat deja in gasti. Borcea s-a trezit ca vrea si el vreo sase puncte de la TAS. Adica punctele pe care Dinamo le-a pierdut pe teren in meciurile cu Vasluiul. Porumboiu rade de Borcea injurand. Dar nici Gigi Becali nu rateaza ocazia de a-si afisa prieteniile scrasnite. Doar George Copos refuza sfios intalnirea cu dusmanul in ring si alege strategia reprosului conjugal, acuzand doar jucatorii din propria-i ograda. E frumos rau de tot acest scandal. Si parca incercam regretul ca lipseste din peisaj Marian Iancu. Tabloul ar fi fost complet si am fi stiut deja pe cine va sprijini in aceasta rugina comportamentala Dumitru Dragomir.
