Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Știre de știre în grupajele informative ale televiziilor naționale. La Steaua a mai apărut un sponsor. Un mare curajos al afacerilor băștinașe a decis să riște vreo sută și juma de mii de euro pentru reclamă sportistă.
Nu mă gândesc la faptul că suma respectivă n-ar fi acceptată de ăia care tot aprobă râcâiala asfaltului prin București nici ca șpagă. Nu mă gândesc nici la faptul că ciorditorii de succes își certifică ștaiful purtând-se prin mașinuțe al căror preț urcă spre jumătatea de milion. Trist este că o echipă ca Steaua, deseori campioană a României și frecventă participantă în cupele europene, este obligată încheie contracte de sponsorizare contra unor astfel de bacșișuri. Trist este că fotbalul românesc, în general, a ajuns unul dintre cele mai ieftine panouri publicitare. Iar această realitate incontestabilă conduce la o singură concluzie. Prețul obținut de Steaua este totuși unul corect. Deoarece criza fotbalului este cu mult mai adâncă decât criza financiară pe care o traversăm.
Caracterul global al crizei finaciare ne-a supus și pe noi, românii, necondiționat. Abia atunci când discutăm despre adâncirile cu specific local ale acestei crize financiare putem identifica și oarece vinovății care ne privesc direct. Când vorbim însă despre fotbal dispare orice scuză externă. Nu mai putem invoca influențe ale globalizării. În criza fotbalului meritul ne aparține în totalitate. S-a cheltuit multă prostie, foarte multă prostie, pentru a fi noi altfel decât alții. Iar temeinicia înrădăcinării în mediocritate funcționează fără cusur. Fiindcă și netrebnicia diriginților fotbalului este impecabilă.
Am urmărit prestația politrucului din fruntea FRF la prezentarea noului președinte al CCA, Kiros Vassaris. Am urmărit și meciurile celei de-a doua etape a Ligii 1. Fotbalul jucat este sincer. Reclamă indiscutabil o neputință tristă. O tristețe pe care n-o regăsești nicicum în sporovăiala pârâtului de la FRF. Caraghiosul ăsta este atât de paralel cu fotbalul încât, atunci când încearcă să se dea mare priceput, devine comic rău de tot. Devine un zburdalnic al prostiilor rostite fără nici o apăsare. De aceea cred că, prin compensare, un fotbal tot mai decăzut va înălța tot mai sus astfel de creaturi.
