Frăţia Palatelor

De când este lumea, în preajma Paştilor şi a Crăciunului oamenii sunt mai plini de suflet, mai buni. Zilele acestea, spiritul apropiatelor şi sfintelor sărbători, bunătatea, s-au lăsat şi peste palatele Victoria şi Cotroceni. Şi peste coabitarea Traian Băsescu – Victor Ponta...
Cum era şi firesc, primul mai respectuos şi mai bun cu celălalt a fost cel mai tânăr. Adică premierul. Care, săptămâna trecută, a dat de pământ tare, până sub pământ, cu colega de coaliţie, senatoarea PC Cristiana Anghel, după ce aceasta îndrăznise să spună că Băsescu e-n stare să nu recunoască nici propria-i semnătură. Insultă mare pentru partenerul de coabitare, sancţionată prompt de domnul prim-ministru. Apoi, “bunătatea” i-a fost răsplătită grabnic. Cu ocazia ceremoniei de investire în funcţie a noului ministru al Justiţiei, când Băsescu, pentru prima oară, a avut cuvinte de laudă la adresa Guvernului. E drept, pentru creşterea economică pozitivă, de 1,7%, de ...anul viitor (?!) Încolo, la aceeaşi ocaziune, s-a râs mai tot timpul, preşedintele şi oamenii preşedintelui au schimbat amabilităţi şi chicoteli “semnificative” cu premierul şi oamenii premierului, ministrul de Interne l-a  dumirit şi scăpat de griji pe amfitrion cum e cu noua lege a fiolei şi băutul la volan, s-a râs iarăşi, vorba presei “atmosfera fiind vizibil relaxată”. Adică frăţia Palatelor dezlănţuită. În curs de trainică cimentare. Şi tot Băsescu, coabitator de mare caracter, a fost iarăşi bun cu Ponta, asmuţind DNA-ul asupra lui Corneliu Dobriţoiu. Cu dosar penal,  să-i iasă din cap fluturii cu reîntoarcerea la Apărare. Să nu se mai ia, vreodată, de Strategia Naţională de Apărare a preşedintelui. Să-i iasă pe nas deconspirarea şi degradarea, de pe vremea când conducea MApN-ul, a ofiţerilor din marile parchete, avansaţi sus de tot de către Băsescu.  Să uite comisiile de anchetă, propuse împreună cu colegul de Senat, Sorin Roşca Stănescu, privind legalitatea interceptărilor din cazul familiei Bârsan, de la CEDO şi ÎCCJ. Să nu se mai întrebe cum au dispărut din dosarul casei din Mihăileanu, declaraţiile olografe ale domnului preşedinte, cum că nu a deţinut şi nu deţine un spaţiu de locuit şi că ar fi pe drumuri.

Apoi, a venit rândul primului-ministru să întoarcă favorurile. “Vulpe împuşcată” fiind preşedintele, după cum tare bine spunea cineva deunăzi, fără preget premierul i-a sărit în apărare. Afirmând că USL-ul se poate lipsi de liderii liberali Frunzăverde, Roşca Stănescu şi Ludovic Orban, trei “vedete de Dâmboviţa care nu pot să-şi ţină gura”. I-a sărit în apărare sărind calul rău de tot. În primul rând pentru că nu el, liderul PSD, ci PNL-ul decide dacă “se poate lipsi” de cei trei, sau nu. Este foarte îndoielnic că,  într-o zi, Crin Antonescu s-ar trezi spunând presei că “se poate lipsi” de preşedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, de preşedintele Consiliului Naţional al PSD, Adrian Năstase, şi de liderul grupului PSD din Senat, domnul profesor Ilie Sârbu. În ce priveşte “vedetele de pe Dâmboviţa”, acestea “nu au putut să-şi ţină gura” astfel, Frunzăverde: “Cu Traian Băsescu nu trebuie negociat. Traian Băsescu trebuie suspendat de către Parlamentul României”; SRS: “Serviciile secrete şi procurorii au devenit omnipotenţii sistemului, ignorând Parlamentul, cea mai importantă instituţie în Stat”, şi Orban: “Decizia premierului Ponta (de a o propune pe Kövesi la DNA) reprezintă o trădare de neacceptat faţă de toţi cetăţenii României care au votat la referendum pentru demiterea lui Traian Băsescu şi care au votat USL la alegerile parlamentare”.

Oricum, după această declaraţie pro-coabitare belicoasă a premierului, aseară, Crin Antonescu a reînviat spiritul sărbătorilor ce se apropie, afirmând că nu dă nici doi bani pe “laudele şi dezmierdările” cu care Băsescu a gratulat Guvernul. Şi, apropo de Guvern, dacă premierul, mai în glumă, mai în serios, mai la supărare, sau mai la pace, tot a apucat să spună: “...dacă Guvernul nu e bun, îi punem pe Frunzăverde şi pe Roşca să conducă ţara”, de ce nu ar deschide Antonescu o discuţie serioasă cu Ponta pe această temă? Evident, adăugându-l pe listă şi pe Orban. O discuţie aşa, ca între doi creştini şi vechi cunoscuţi, în preajma Paştilor...

În sfârşit, cum rămâne cu coabitarea Ponta – Băsescu, cea preferată la Palatul Victoria coabitării Ponta – 7,4 milioane români? Păi rămâne cum s-a vorbit demult, la gară. La Lehliu Gară. Unde Tanţa şi Costel au ajuns la concluzia genială că “Iubirea este un lucru mare”. Lehliu Gară, unde lui Traian Băsescu i-ar şedea de minune, în compania personajelor lui Ion Băieşu. În lumea lui adevărată. Domnului Victor Ponta, nu.

Nici în ruptul capului nu mi-l pot imagina pe premierul României conducând un bolid de curse şi îmbrăcat cu un tricou inscripţionat: “Coabitarea este un lucru mare!”