Freud, impostor?

Nu e om să nu ştie ceva despre psihanaliză şi să nu aibă în minte o anumită imagine popularizată de numeroase filme: cea a clientului care se instalează pe un divan şi începe să spună vrute şi nevrute, ascultat cu mai multă sau mai puţină atenţie de un psihanalist. În multe ţări şi în multe medii sociale psihanaliza a fost şi rămâne la modă.

La Hollywood au apărut psihanalişti nu numai pentru marile vedete, ci şi pentru câinii marilor vedete. Iar Sigmund Freud, părintele psihanaliazei, rămâne o figură oarecum misterioasă pe care e bine să-l evoci în conversaţiile mondene chiar dacă nu l-ai citit niciodată.
Iată însă că unii îl citesc cu atenţie şi îl contestă cu vehemenţă, cum se întâmplă acum în Franţa.

O carte care urmează să apară abia la 25 aprilie în librării provoacă deja valuri printre psihanalişti şi amatorii de psihanaliză. Şi pe bună dreptate, pentru că această lucrare se anunţă ca o nouă demolare ştiinţifică a edificiului freudian. În plus, cartea este scrisă de un filozof foarte popular şi foarte citit în Franţa, Michel Onfray, iar titlul cărţii sale este emblematic pentru ceea ce îi pregăteşte lui Freud: "Crepusculul unui idol. Afabulaţiile freudiene".

Freud, impostor? Iată o întrebare gravă, chiar tulburătoare, care revine de fapt în actualitate. Teoriile lui Sigmund Freud au fost copios criticate de la bun început, încă de pe când Freud era în viaţă şi se declara descoperitor al "subconştientului", comparându-se cu Copernic şi cu Darwin. Copernic, e bine să ne amintim, a revoluţionat viziunea despre lume a contemporanilor săi afirmând că soarele se află în centrul universului şi nu pământul.

Iar Darwin este autorul teoriei evoluţioniste a speciilor, care ne explică printre altele şi cum a apărut omul pe pământ. Comparându-se cu aceşti doi mari savanţi, Freud sugera, nici mai mult şi nici mai puţin, că defrişarea acestui teren absolut ignorat până la el, al subconştientului, reprezenta o revoluţie ştiinţifică.

Or, din păcate, exact acest lucru i s-a reproşat deseori lui Freud: că teoria sa este pseudo-ştiinţifică şi că terapiile propuse de el n-au fost de fapt niciodată eficiente. Să fi stat oare zeci de mii de pacienţi în mod inutil pe divanele psihanaliştilor, singurul efect al acestor şedinţe fiind doar autosugestia şi senzaţia că pentru banii daţi nu se poate să nu fi primit ceva pozitiv în schimb? Să facă parte psihanaliza din sfera aşa-zisului efect placebo?

În orice caz, filozoful Michel Onfray consideră că a venit momentul ca psihanaliza să fie pusă pe acelaşi raft cu alte pseudo-ştiinţe, precum alchimia.

Această revenire a lui Freud în actualitate, anul acesta, are însă şi alte explicaţii... Operele sale au intrat în domeniul public, editurile nu mai trebuie să plătească drepturi de autor pentru a le publica şi dintr-o dată s-au aruncat cu lăcomie asupra scrierilor sale ca să le reediteze şi să mai câştige un ban. Pentru că Freud, indiferent dacă este criticat sau demolat, linşat sau idolatrizat, se vinde bine, acesta este adevărul.

Interesante sunt însă şi cărţile care apar acum despre viaţa şi chiar despre... moartea lui Freud. Este cazul cu o carte intitulată chiar aşa "Moartea lui Sigmund Freud", scrisă de un american, Mark Edmudson. Portretul lui Freud bătrân şi bolnav, creionat de biograful american, este atât de tulburător încât avem impresia că Freud, dacă cumva a fost un impostor, şi-a plătit păcatele încă din cursul vieţii sale. Freud a murit de fapt, pe 23 septembrie 1939, în urma unui cancer de maxilar...

Greu de spus cum de a căzut Freud victimă unei astfel de tumori, poate pentru că toată viaţa îi plăcuse să fumeze havane... cert este că ultimii săi ani de viaţă au fost teribili, Freud s-a supus mai multor intervenţii chirurgicale, 30 de la număr, până când gaura enormă din maxilarul său a devenit imposibil de operat.

Biograful său mai spune că această rană deschisă mirosea de asemenea îngrozitor, şi că Freud i-ar fi cerut la un moment dat chirgului său o doză de morfină suficientă pentru a termina cu viaţa... Să se fi sinucis, de fapt, Freud în final? Iată o altă întrebare care nu face decât să amplifice aura de mister din jurul acestui personaj...