Jumătate din mușteriii blatterului și-au achitat ultima comandă la paranghelia mondială din Brazilia. Clienții de colțul mesei și-au luat tălpășița discret. Fără băgare în seamă. De ceremonialul rușinii au avut parte doar greucenii. Marșul s-a cântat în deranj și zgomot de scaune trântite doar pentru Spania, Italia și Anglia. Din decor au făcut parte figuri împietrite, măști ale deznădejdii, lacrimi și alte ingrediente ale dezolării. N-au lipsit însă din repertoriu nici încurajatoarele expedieri materne. Expedieri proferate vesel de cei pentru care surpriza era împodobită cu satisfacția unei altfel de revanșe.
Frecțiile la piciorul de lemn n-au lipsit nici din cometariile triștilor românași. Mă refer la chibiții care observau cu satisfacție că mai mor caprele și prin ogrăzile boierilor din fotbal. Și mă mai refer la cei dispuși să cauționeze suferința propriului eșec constatând că echipele care ne-au descalificat pe noi, Olanda și Grecia, merg mai departe în optimi. Poate că aș fi pactizat și eu cu aceste scorniri ale îngăduinței. Asta numai dacă ratarea ar fi fost doar un accident. Dar nu pot apela la indulgență atunci când constat că responsabilii fotbalului nostru îngroapă orice perspectivă de mai bine în neghiobia cruntă care-i caracterizează. Nu pot apela la indulgență atunci când îi regăsesc pe primarii ferefiști numai pe acolo pe unde cad proștii fotbalului din pat.
Spaniolii s-au întors acasă. Alți spanioli au plecat de-acasă. Enrique Cerezo, președinte la Atletico Madrid, a venit în România. Cu treabă! El a certificat faptul că Regal Sport București va funcționa ca primă academie a clubului din Madrid înființată în țara noastră. Întreprinderea, având girul spaniolilor, se constituie într-o frumoasă promisiune pentru copiii români îndrăgostiți de fotbal. Nu este de neglijat nici faptul că premianții acestei activități pot avea, mai târziu, un bilet de favoare către fotbalul spaniol. Și, în astfel de cazuri, nu vom avea niciun drept să acuzăm, cu înfierbântată demență patriotică, faptul că ne fură străinii valorile. Munca lor, beneficiul lor! Această realitate de fapt generează însă niscaiva întrebări. De ce nu ne mișcăm și noi mai cu talent, după modelul spaniolilor? De ce nu știm să-i apreciem, dacă despre ajutor nici nu poate fi vorba, pe nebunii gen Gică Hagi, nebuni care au preluat deja modelul spaniol?
Răspunsurile la întrebările de mai sus mă duc din nou cu gândul la locul unde cad proștii fotbalului din pat. Fiindcă pe-acolo s-o fi odihnit Zburleanu de nu a răspuns invitației lui Enrique Cerezo. Izmana călătoare a FRF și chivorchienii din dotare frecventează deplasările cu potol grețos și diurnă îndestulătoare. Acilea, la București, ar fi fost prea de vacă deranjul. Deplasările fără avioane, pentru niște simandicoși ca ei, se cheamă că nici nu există.