În Irlanda - ţară UE - introducerea pachetelor de ţigări generice e iminentă. În Australia, tutunul se ambalează deja în pachete simple, care nu permit distingerea brandului. Iar magazinele-s obligate să nu ţină ţigările la vedere. Chiar dacă studiile relevă că ambalajele uniformizate nu reduc fumatul.
Aşadar administraţia australiană, după care vrea să se ia cea irlandeză, consideră că fumătorii obţin prea multe informaţii de pe pachetele de ţigări. Şi cum 80% din percepţie se realizează prin văz, producătorii sunt constrânși să ambaleze tutunul în pachete neatrăgătoare şi comercianţii să le dosească. Însă fumatul e un viciu, iar când fumătorii nu văd ţigările la raft întreabă. Vânzătorii le scot din locurile unde le ţin. Şi astfel se fumează la fel de mult...
Bine, dar dacă ţigările fac rău, aşa cum relevă pictogramele macabre de pe pachete, de ce nu devin prohibite, cum au făcut americanii cu alcoolul? Din câte se vede însă, deşi tutunul e asemănat cu drogurile, şi e dus la “marginea” legii, totuşi nu-i interzis. Înseamnă că scopul guvernelor nu e să elimine flagelul, ci să încaseze taxe. Deci oricât de neinteresante ar deveni pachetele generice, ele constituie un pretext şi nu un scop. Dacă ar fi fost un scop, ţigările ar fi scoase în afara legii. Cum nu sunt, se folosesc drept sperietoare. Iar după ce se manipulează anticipaţiile publicului, se majorează accizele, ceea ce amplifică selecţia adversă şi hazardul moral.
Explicam recent, după ce Parlamentul European a hotărât ca 65% din suprafaţa pachetelor de ţigări să fie acoperită cu pictograme, că după ce companiile mari şi-au ferit profiturile din calea supraimpozitării trimiţându-le în paradisurilor fiscale, politicienii, în loc să-şi asume eroarea, au suprataxat ţigările şi benzina. Adică, apelează la selecţie adversă şi hazard moral şi-i taxează pe cei care pot. Şi pentru asta se folosesc de lanţurile cu cea mai bună logistică în distribuţie şi de impozitarea la sursă. De unde se observă că UE nu e preocupată de eficienţă, ci de acoperirea economică a riscurilor politice. Iar când taxarea vizează doar tăinuirea greşelilor politicienilor se ajunge la absurdităţi. Antreprenorii se transformă în agenţi fiscali. Deoarece cea mai mare parte din preţul ţigărilor şi benzinei se face venit la buget. Statele Unite şi-au dat seama de grotescul situaţiei şi au decis, în august 2012, să nu modifice avertismentele de pe pachetele de ţigări.
Şi ar mai fi o problemă. La alcool, reclamele îi evidenţiază calităţile. Poţi să ieşi la o bere cu prietenii, dacă bei responsabil. În schimb, ţigările - chiar fumate săptămânal - ucid. Iată cum se face discriminare între vicii. Iar prohibiţie în SUA a fost la alcool, nu la tutun. Se vede însă că logistica acestui lanţ e mai slabă. Şi atunci e firesc să fie declarate ţigările mai nocive, fiindcă sunt sănătate curată pentru buget.
Apropo, dacă vrea cineva să iniţieze un protest anti-fumat cum ar trebui să-l fundamenteze, că ţigările sunt nocive sau că-i bine să renunţe oamenii la tutun ca să nu aducă venituri unui guvern ce face selecţie adversă şi hazard moral?