Furaţi, dar faceţi ceva şi pentru Ţară!

In acest colţ de pagină ar trebui să fac referiri şi consideraţii de natură economică, de business. Să părăsim "meandrele concretului" şi să pătrundem impreună in lumea vie, vibrantă, captivantă a deciziilor mari financiare. Ce intreprindere s-a privatizat cu succes, ce societate comercială şi-a dublat profitul - şi in ce mod - ce metode eficiente pot fi aplicate pentru un management al resurselor umane mai performant şi... exemplele ar putea continua.

Ce se intămplă insă, in Romănia acestor zile, intrece orice imaginaţie, din punct de vedere al comunicării sociale. Să mă explic. Chiar dacă, oficial, lumea munceşte, işi vede de treabă, fiecare e cu business-ul lui, cum se spune, sunt incă mult prea multe sectoare ale vieţii publice care trăiesc in minciună, intr-o lipsă de transparenţă profundă. Iar atunci cănd crapă ceva, moare careva, se prăbuşeşte altceva... atunci, in loc să mergem la cauză, ţop toată naţiunea la efect.

Sănătatea! E clar că merge prost. Vede, simte toată lumea. S-au făcut enorm de multe lucruri, după Revoluţie: parteneriate, infrăţiri cu alte spitale din lumea largă, schimburi de experienţă, şcolarizări, infuzie de medicamente de ultimă generaţie, chiar de aparatură. Dar nu e suficient: nu avem salvări, camerele de gardă nu sunt toate dotate la standarde, medicii şi personalul medicat auxiliar sunt plătiţi jenant, rămănem fără curent in operaţii... şi e normal ca acestea să se vadă, să atragă mai mult atenţia.

Educaţia! E clar că se poate mai bine! Chiar mult mai bine. Avem foarte multe unităţi de invăţămănt care nu ar fi acceptate in nici o localitate din comunitatea europeană: mulţi elevi la puţini profesori, cadre didactice prost plătite, dotări minime. S-au făcut şi in acest domeniu multe lucruri, alţii ar spune chiar mici revoluţii. Dar
ce să faci dacă lumea occidentală ne priveşte chiorăş că nu suntem in stare să avem suficiente grădiniţe şi, din acest motiv, coada de dinainte de Revoluţie a inviat, spre umilinţa părinţilor cu copii preşcolari.

Agricultura! Aici s-ar fi putut mult, mult mai bine! Dar fiecare ministru a avut proprii fluturaşi in cap, alţii chiar şi la stomac, taman in timpul mandatului, şi nu prea au reuşit să se concentreze pe ceea ce era esenţial şi prioritar de făcut. De la pariul lui Petre Roman cu agricultura a trecut atăta amar de vreme că nici el, adică Petre, nu mai e ce-a fost, dar nici agricultura.

Remeş cărpeşte ce n-a făcut Flutur, Flutur se agita să facă ce a intărziat PSD-ul, ţărănistul Liviu Avram Mureşan ne tot spunea că are o moştenire grea, de la inaintaşii fesenişti, aceştia de la comunişti şi... apa in exces, ori apa in minus ne conduc, de fapt, viaţa şi alimentaţia, pentru că nu suntem in stare să fim pregătiţi pentru surprizele naturii.

Moţiunile! Au venit mai multe ca oricănd in această perioadă. Nu dau doi bani pe ele. Sunt simple activităţi politice. Nici un politician activ, in acest moment, nu e scutit de vina politică, la modul colectiv.

Cu toţii au fost la putere, cu toţii au greşit, cu toţii au făcut şi fapte bune. E tragic să ajungem la concluzia - Â a căta oară! - că pesediştii, deşi au furat (majoritatea) şi au permis şi altora să se imbuibe, măcar erau organizaţi. Adică mai făceau şi pentru ţară căte ceva, ca să nu se vadă prea bine ce fac, cu mare sărg, pentru ei. Aşa că dragi penelişti şi udemerişti, de la nivel central, dragi pedişti şi pesedişti, de la nivel local, furaţi, domnule, furaţi, dar mai faceţi căte ceva şi pentru Romănia! Căt incă mai suntem pe harta lumii civilizate.