Nuclearelectrica şi Hidroelectrica au dat în judecată Autoritatea Naţională de Reglementare în Energie pentru că le-a impus să vândă sub costurile de producţie electricitate către populaţie, care, sub jurisdicţia ANRE, beneficiază de preţuri reglementate. Bizareria acestei chemări în judecată este întrecută doar de anomalia demersului ANRE!
2013 s-a încheiat cu o sitiuaţie care încalcă orice regulă de economie de piaţă: din cauza prăbuşirii consumului de energie primară (nu mai discutăm aici de ce), preţurile de producţie în energie au scăzut sever, dar, în ciuda acestui fapt, preţurile la consumator au continuat să crească! Din nici un alt motiv decât din acela că guvernul Ponta, în mod iresponsabil, a acceptat programul impus fără nici o justificare economică de la Bruxelles privind aşa-zisa liberalizare a preţurilor în energie, de fapt o creştere a preţurilor pentru consumator. Singurul câştigător îl reprezintă distribuitorii de energie, care, cum dracu’ se face!, sunt toţi companii străine (Enel, E.On, CEZ). În condiţiile scăderii preţurilor la producător, care constituie preţ de achiziţie pentru distribuitori, aceştia, în absenţa scăderii şi a preţurilor la consumator, îşi umflă buzunarele şi mai nemeritat, iar consumatorilor li se interzice pur şi simplu să beneficieze, în spiritul economiei de piaţă, de respectivele scăderi de preţuri la producător.
Cum s-a gândit buimăcitorul ministru Niţă al energiei să propună guvernului Ponta gestionarea situaţiei? Pentru a nu mări şi mai mult (deci şi mai caraghios în contextul dat) preţul către populaţie, i-a pus pe cei de la ANRE, chipurile o instituţie independentă, să scadă indirect preţul de achiziţie pentru distribuitori prin alimentarea doar din energie ieftină a „coşului” de electricitate destinat populaţiei, astfel încât distribuitorii (străini) să nu sufere vreo diminuare a câştigurilor, ba, dimpotrivă, să-şi crească în continuare încasările. De unde această alimentare?! De la cei doi producători de energie ieftină, ambii de stat: Nuclearelectrica şi Hidroelectrica.
Indirect, se vede scârboşenia aşa-zisei liberalizări. Distribuitorii străini au acceptat mişmaşul, căci câştigurile le sunt asigurate, dovedindu-se că presiunile lor pentru liberalizare erau legate de umplerea buzunarelor proprii şi nu de poveştile vehiculate despre crearea condiţiilor de piaţă pentru investiţii. Pe seama cui se face îmbuibarea companiilor străine din distribuţie?! Bruxelles-ul o proiectase direct pe seama consumatorilor industriali şi casnici din România. Minunatul domn Niţă comută indirect o parte din povară – desigur, din considerente electorale – pe seama bietelor companii de stat. Obligate acum să vândă sub costuri nu doar pentru îmbuibarea distribuitorilor străini, dar şi pentru interesele electorale pesediste, Nuclearelectrica şi Hidroelectrica devin terenul ideal pentru jegurile private din ţară şi din afară de a acuza incapacitatea managerială a companiilor de stat, în scopul de fapt de a pune ghiara pe ele.