Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sprijinul pentru Ucraina are nu doar o componentă militară, ci include, chiar de la începutul conflictului, o acțiune graduală care a căpătat consistența unui război economic împotriva invadatorului.
După cinci luni de la declanșarea „operațiunii speciale”, situația pe front nu arată bine pentru Ucraina, care a pierdut, după lupte crâncene, aproape 20 la sută din teritoriu. Dacă planul maximal al lui Putin - ocuparea rapidă a întregii Ucraine și căderea regimului Zelenski - a eșuat, asta nu a adus victoria ucrainenilor. În plus, blocarea accesului la transportul maritim prin Marea Neagră provoacă sufocarea economiei ucrainene, care nu-și mai poate exporta produsele agricole.
Consecințele sancțiunilor aplicate Rusiei, prin pozițiile unitare ale Uniunii Europeane, Statelor Unite și Marii Britanii, nu au avut încă efect vizibil asupra forțelor militare ale agresorului. Resursele financiare pe care le obține Rusia din exportul de gaze, petrol, produse rafinate chiar în Europa au asigurat în continuare funcționarea mașinii de război a Moscovei. Embargoul nu este total la resursele energetice, nici excluderea din sistemul de plăți SWIFT nu a prăbușit livrările, iar confiscarea iahturilor oligarhilor a fost mai mult subiect de cancan, neproducând revolta acestora împotriva lui Putin. Boala gravă pe care i-au diagnosticat-o de la distanță „kremlinologii” și „specialiștii” în privitul irisului nu l-au răpus pe dictator, care a început să iasă în lume.
Măsurile concrete luate de G7, după trei zile de sfat în castelul din Alpii Bavarezi, prefigurează al șaptelea pachet de sancțiuni. El ar fi o „arătare a pectoralilor”, la apelul premierului britanic Boris Johnson, care s-ar coagula în al șaptelea pachet de sancțiuni. Declarațiile din timpul reuniunii arată că noile măsuri constau în interzicerea importurilor de aur din Rusia și trecerea spre o plafonare a prețurilor la țiței. Aurul reprezintă 5 procente din veniturile de export ale Rusiei, aducâd anual venituri de 10-20 miliarde de dolari. Oprirea importurilor în cele 7 țări bogate se referă la aurul care va fi extras în viitor, nu și la operațiunile cu aurul rusesc aflat în depozitele bancare din străinătate, Elveția, principalul importator mondial, neincluzându-l în regimul sancționatoriu.
Mai complicat de aplicat se arată a fi plafonarea prețurilor la țițeiul rusesc. Dacă ne referim la ezitările din România pentru introducerea plafonării prețurilor la carburanți, ne apare cât de ambiguă este principala propunere reieșită din „arătarea pectoralilor”. Cotațiile la țiței, dar și la produsele rafinate de bază - benzina și motorina - se stabilesc pe piața liberă. Vor fi antrenate în acest joc bursele? A fost o discuție prealabilă cu OPEC, organizația globală care dictează nivelul producției și care nu a fost convinsă să acopere deficitul produs de embargoul asupra petrolului rusesc? Se vehiculează antrenarea în discuții a țărilor din America Latină pentru participarea lor la mecanismul de plafonare a țițeiului rusesc. Adică ajung SUA să deschidă ușa Venezuelei, după ce asupra regimului Chavez au fost aplicate măsuri dure de izolare? Când interesul poartă fesul, principiile se înmoaie și se modelează ca plastilina. Secretarul de stat al SUA declara că interesele americane prevalează în relația cu Arabia Saudită, care era până mai ieri pusă la zid pentru crima odioasă prin care a fost eliminat un ziarist dizident. Să vedem ce va ieși din aceste manevre de reglare a pieței petrolului care nu sunt bine privite nici de marile companii occidentale...
La Madrid, NATO va întări tonul la adresa Rusiei, care devine principala amenințare a Alianței. Războiul din Ucraina a scos NATO din „moartea celebrală” pe care o diagnosticase Macron în 2019, dând acum sens reconfigurării strategice din Europa, care își mută centrul de greutate al apărării pe granița de Est și la Marea Neagră. România stă acum pe metereze, ca unul din principalele puncte de supraveghere a Rusiei. Cum vom face față noii situații, care implică și orientări noi în politica bugetară? Infrastructura critică devine un capitol prioritar de investiții, lucrări neglijate de decenii trebuie făcute în ritm rapid. Lentoarea în rezolvarea unor investiții minore la Galați și în portul Constanța, care ar mări ritmul de preluare a transporturilor de cereale din Ucraina, ne arată cât de departe suntem de starea de război în care am intrat de facto. Episodul cu podul șubred care blochează un convoi de blindate NATO să ajungă la poligonul Cincu este semnificativ. Dacă adăugăm investițiile mari - autostrada de pe Valea Oltului și o linie ferată de viteză care să traverseze țara, de la Vest la portul Constanța, care se tot construiesc fără sfârșit, pricepem mai bine de ce stăm pe loc sau înaintăm ca racul. Dacă e să ne arătăm și noi pectoralii, nu prea am avea ce mușchi să scoatem la vedere. Doar cu mititei și ciocârlii nu câștigi războaie, ci doar poți să pui masa...
Citește pe Antena3.ro
