Gândirea unică şi suprasaturarea

Gândirea unică şi suprasaturarea reprezintă caracteristici definitorii ale presei româneşti. Cele două atribute ale unei mediocrităţi profunde se susţin reciproc, dând trăinicie şi durabilitate stării de repetenţie pe care o traversăm.

Am îndrăznit să cred că troglodiţii notorietăţii ieftine vor lăsa naţionala în pace câtă vreme sunt prinşi în scandaluri care vizează ograda fiecăruia dintre ei. Mizam şi pe faptul că hărnicuţii contestării selecţiei şi selecţionerului nu vor mai avea tupeul să iasă la rampă după ce echipele pe care le conduc şi-au cam terfelit orgoliul prin Europa. Pronosticul meu în ceea ce-i priveşte pe reuşiţii tranziţiei implicaţi în fotbal s-a confirmat în mare parte. Borcea, Becali sau Marian Iancu au tăcut în durerea lor. Excepţie a făcut doar Adrian Mititelu, cel care s-a mai dat puţin în bărci. Dar chiar dacă sursele de alimentare ale scormonitorilor de fundul curţii au luat pauză, sclavii subiectelor de succes vulgar nu s-au dat bătuţi. Au croşetat pe tema selecţiei prin contribuţie proprie sau răstălmăcind declaraţii la care au fost forţaţi meseriaşi ai unei glorii trecute.

Un tânăr cu drept de semnătură pe care nimeni nu-l poate contesta susţine că Răzvan Lucescu construieşte o naţională fără viitor. Şi, pentru a nu fi bănuit că lansează păreri fără susţinere, zice proprietarul respectivei opinii că media de vârstă a naţionalei este stricată de Mara şi Panin, în timp ce Torje, Bourceanu, Florin Costea sau Sepsi sunt lăsaţi să îmbătrânească pe margine. I-aş da dreptate dacă aş face abstracţie de un element esenţial. Viitorul care ne interesează concret acum este viitorul apropiat. Adică meciul cu Serbia. Meci care durează doar 90 de minute şi care se joacă pe puncte. Pentru experimente s-au inventat amicalele. Iar pentru a nu lăsa în şomaj tinerii de perspectivă s-a inventat competiţia naţionalelor de tineret. Torje ştie bine cum se lucrează cu Săndoi, cel care pregăteşte meciul de vineri cu Letonia. Mai susţine proprietarul respectivei opinii că explicaţia pe care Lucescu a dat-o convocării lui Nicolae Grigore este bizară. Lucescu a spus că Grigore a jucat în sferturile unei cupe europene. Iar omul nostru o fi crezut că atunci şi numai atunci l-a remarcat Lucescu pe Grigore. De aceea o fi considerat explicaţia bizară. Nu a priceput că substratul este altul. Când juca "sfertul" european Grigore era antrenat tot de Lucescu, ceea ce înseamnă de fapt că antrenorul îl cunoaşte foarte bine pe jucător şi astfel este motivată selecţia.

Doi dintre tinerii fotbalişti nominalizaţi în articolul la care m-am referit au fost împrumutaţi de pe alte liste. Costea este considerat de Mititelu cel mai bun fotbalist din campionatul intern. E părerea lui. După cum părerea lui Jakie Ionescu este că Bourceanu merita din plin convocarea. Altă părere şi aceeaşi explicaţie. E părerea lui. Responsabilitatea este doar a lui Răzvan Lucescu, după cum susţinerea intereselor de zonă particulară îi prind bine lui Jakie Ionescu.

Niciodată şi niciunde selecţionerii nu vor scăpa de contestări. Propun doar să discutăm pe mai multe voci, să renunţăm la gândirea unică şi la suprasaturarea peisajului publicistic prin interpretarea aceloraşi teme.