Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De parcă nu era de ajuns că unii compatrioți externalizează cu sârg otrăvit stări conflictuale din mediul politic autohton sau le inventează pentru a le arăta aliaților noștri din Europa Unită și nu numai că în România guvernează haosul și corupția, iată că, mai nou, PSD, partidul pe care până și adversarii săi îl consideră puternic prin unitatea sa de gândire și de acțiune, dă semne că este amenințat de aceeași molimă. Foarte adevărat, de-a lungul istoriei sale PSD a mai cunoscut momente de încordare și tensiuni soldate cu desprinderea unor grupări care s-au constituit în noi partide- APR sau UNPR-, dar, deși până acum nu există semnale că o asemenea experiență s-ar putea repeta, situația astfel creată trebuie examinată cu toată atenția.
Cronologia evenimentelor este cunoscută și nu cred că are rost să o recapitulez. Rețin, totuși, ideea că vâlvătaia scandalului s-a aprins și s-a extins cu repeziciune după ce o personalitate proeminentă a actualei conduceri a partidului, Gabriela Firea, a ieșit în public și a lansat,în serie, grave acuzații la adresa președintelui PSD, Liviu Dragnea. Acuze care au fost preluate, speculate sau de-a dreptul răstălmăcite de către adversarii politici, care, și așa, duceau o acută lipsă de argumente în confruntarea cu actuala guvernare. Am scris „lipsă de argumente”, fiindcă nu îmi imaginez că sloganuri propagandiste de nivelul „jos corupții” sau invective de speța „m---e PSD” pot fi socotite fundamente pentru o dezbatere de idei și o confruntare de poziții. Cu atât mai puțin să ofere soluții viabile și eficiente.
Așa încât, oricât ar fi de dureros, adevărul trebuie recunoscut: cei care au ales această cale de atac, aducând în spațiul public probleme care trebuiau discutate și soluționate în cadru statutar, de partid, au reușit- fără să o dorească, sper!-, să ofere muniție celor care, și așa se află într-o prelungită criză de idei și de soluții. Deturnând, în acest fel, atenția de la problemele majore care stau în fața societății românești.
Cum vor evolua lucrurile și cine va avea câștig de cauză după ce Comitetul Executiv al partidului va analiza conflictul, cauzele și efectele sale, este greu de anticipat. Rețin,însă, ca foarte semnificativ faptul că din partea mai multor organizații județe , ca și din partea unor oameni cu solid prestigiu din PSD, vin mesaje care îndeamnă la măsură și la echilibru. Mesaje a căror idee centrală este aceea că trebuie făcut totul pentru ca PSD să depășească acest grav impas și să rămână un partid unit și performant.
În aceste împrejurări, se ridică o întrebare care nu poate fi evitată și anume: care este poziția seniorilor partidului? Întrebare care, recunosc, ar putea părea cumva retorică, atâta vreme cât în structurile de vârf ale PSD nu se mai regăsește aproape nimeni dintre cei care, din 1990 până cu câțiva ani în urmă, au contribuit în mod deosebit la elaborarea și la punerea în act a programului politic al acestei formațiuni. Ion Iliescu, Dan Mircea Popescu, Bogdan Niculescu-Duvăz sau Alexandru Athanasiu sunt câteva nume care îmi vin acum în minte. Explicația – dacă despre o explicație ar putea fi vorba?!- o vom afla dacă ne gândim la operațiunea de așa-zisă „întinerire a conduceri partidului” ale cărei coordonate au fost trasate de către vajnicul exponent al „aripii tinere”, Sebastian Ghiță. Cel care a proclamat că axioma mersului înainte al PSD este debarasarea urgentă de Ion Iliescu și a invocat ca motiv incriminator o anumită perioadă din biografia acestuia.
Nu vreau să se înțeleagă că pun sub semnul îndoieli necesitatea înnoirii eșaloanelor de conducere ale entităților spectrului politic sau că aș manifesta mefiență față de aptitudinile manageriale și competența tinerelor generații de politicieni, în cazul de față, din PSD. Cu atât mai mult cu cât o proporție semnificativă a acestora au la activ performanțe remarcabile. Este,însă, necesar să existe un dialog constructiv, sincer și rodnic, între toate generațiile,așa încât stabilirea și realizarea politicii partidului să se facă în cadrul unui veritabil „intelectual colectiv”.
Dobândește o semnificație cu totul aparte luarea de poziție a lui Adrian Năstase, omul politic și juristul care a avut o contribuție esențială, incontestabilă, atât ca lider al partidului cât și ca premier al guvernului care a finalizat cu succes negocierile deosebit de complexe în urma cărora România a devenit stat membru al Uniunii Europene. Este vorba despre o postare în care, cu fină ironie și, mai ales, cu deplină îndreptățire, Adrian Năstase pune un diagnosticul situației cu care se confruntă partidul și nu doar vârfurile sale:„Cred că PSD nu face bine’’. „În evul mediu- scrie el cu o adresă directă la starea de surescitare de care dau dovadă unii dintre cei direct implicați- , în astfel de situații, celor bolnavi li se puneau lipitori. Nu cred că ar produce efecte. Sunt suficiente’’.După care reia și completează:,,În alte ocazii, celor bolnavi li se lua sânge. Grea decizie.’’ Conchizând tranșant: „Evident, ar fi nevoie de soluții rapide și înțelepte…’’
Presimțind că mesajul său ar putea să provoace un oareșce disconfort unora dintre protagoniștii stării conflictuale din partid, Adrian Năstase face mențiunea că nu dorește să dea sfaturi. Luând ca argument maxima lui La Rochefoucauld:„Dacă cineva îți cere un sfat este fie pentru ca să nu îl urmeze, fie pentru ca să aibă pe cine da vina’’. Adevăr valabil și când nu ți se cere sfatul. Nu, însă, înainte de a nota cu un anume tâlc: „deși mă gândesc că și eu călătoresc cu același avion”.
Citește pe Antena3.ro
Să reținem ideea și să o citim mai atent. Cel care, acum, este călător în același avion, a fost, el însuși, ținta unei trădări fățișe, a unor mașinațiuni din partea unor persoane în care a avut deplină încredere, promovându-i, dar care nu au avut cine știe ce rețineri atunci când au pus la cale acea „noapte a cuțitelor lungi de la Hotelul Confort”. Pe care, nu ar fi exclus ca unii dintre combatanții de azi ar dori să o dorească reluată, într-o versiune revăzută și adăugită, la viitoarea ședință a Comitetului Executiv al PSD.
Vor găsi reflecțiile lui Adrian Năstase ecoul meritat printre cei antrenați în confruntarea acerbă care ține afișul actualității politice? Nu mă hazardez să dau un pronostic, deși m-aș bucura foarte mult să constatăm că așa ceva s-a întâmplat. Dar, dacă tot a adus domnia sa vorba despre La Rochefoucauld, profit de ocazie și adaug încă o maximă a aceluiași înțelept. Maximă care se potrivește foarte bine subiectului- și subiecților!- despre care discutăm:„Puțini oameni sunt destul de înțelepți pentru a prefera critica ce le este folositoare laudei care îi trădează”.
