x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Garantat 10%

0
Autor: Adrian Năstase 20 Mai 2009 - 00:00
Garantat 10%


Sediul BEC, ora 11:44. Traian Băsescu glumeşte cu reprezentanţii Biroului şi cu ziariştii. Vrea să pară degajat în ciuda tensiunii inexplicabile care pluteşte prin aer. A venit momentul să semneze candidatura. Scoate din buzunar un stilou salvat cândva din mâinile lui Sarkozy.



Brusc, se aude un bipăit electronic, discret, dar insistent. Preşedintele priveşte somerometrul. 10,0001%. Îşi roteşte privirea rugător, jur-împrejur. Lăcrimează. Îl caută din ochi zadarnic pe Stolo. Apoi cade cu capul pe birou, plângând în hohote.

O zi însorită din septembrie 2009, ora 11:40. Însoţit de un grup de susţinători, domnul Traian Băsescu se prezintă la sediul Biroului Electoral Central ca să-şi depună oficial candidatura pentru alegerile prezidenţiale. În spatele său, Emil Boc ţine în braţe un dosar masiv cu cele o sută de mii de semnături necesare. Degetele lui sunt pline de cerneală de mai multe nuanţe.

Băsescu pare obosit şi neliniştit, zâmbeşte forţat şi priveşte mereu la somerometrul de argint pe care îl poartă la gât, un cadou din partea Institutului Naţional de Statistică. Aparatul indică abstract şi rece 9,9997%. "Trebuie să ne grăbim, Elena...", murmură preşedintele în funcţie, vorbind, fără îndoială, cu fata cea mică.

Aceeaşi zi, ora 11:42, o stradă din cartierul bucureştean Colentina. Într-o casă veche, renovată pe la începutul mileniului în curs, domnul Murat Kebab stă la biroul lui simplu şi priveşte în gol. În 1992 a deschis o brutărie în Capitala României şi totul a mers din ce în ce mai bine, vreme de ani şi ani.

A vândut chifle şi lipii, pe urmă blaturi de plăcintă şi de pizza. Şi-a făcut din vecini clienţi şi din clienţi, prieteni. A pus un ban deoparte pentru şcoala de bucătari de lux pe care o urmează fiul cel mare, aflat tocmai la Frankfurt. Pe urmă a venit criza. Banii puşi deoparte s-au topit. Acum, faţă în faţă cu impozitul forfetar, Murat Kebab e nevoit să închidă. Dacă mai produce pâine, rămâne fără pâine.

Priveşte trist la cele două hârtii de pe masa lui. Ileana şi Ionela, cele două brutărese cu care lucrează de cincisprezece ani, îşi vor pierde locul de muncă. Îngână o rugăciune şi semnează. Turcul nu mai plăteşte...

Sediul BEC, ora 11:44. Traian Băsescu glumeşte cu reprezentanţii Biroului şi cu ziariştii. Vrea să pară degajat în ciuda tensiunii inexplicabile care pluteşte prin aer. A venit momentul să semneze candidatura. Scoate din buzunar un stilou salvat cândva din mâinile lui Sarkozy. Brusc, se aude un bipăit electronic, discret, dar insistent.

Preşedintele priveşte somerometrul. 10,0001%. Îşi roteşte privirea rugător, jur-împrejur. Lăcrimează. Îl caută din ochi zadarnic pe Stolo. Apoi cade cu capul pe birou, plângând în hohote. Stiloul devenit inutil cade pe jos. Un SPP-ist îl ridică graţios de pe scaun pe preşedinte şi îl conduce spre maşină.

Sediul BEC, ora 11:47. Emil Boc lasă jos elegant dosarul cu semnături, şi ia de la Adriean Videanu un alt teanc de dosare. Ministrul Economiei e alb ca marmura cu excepţia degetelor pătate cu cerneluri de mai multe culori. Boc se îndreaptă către birou şi spune: "Acestea sunt semnăturile mele, eu sunt acum candidatul PD-L".

Reprezentanţii BEC îl privesc întrebător, puţin speriaţi. Boc scoate din buzunar un somerometru de bronz, primit cadou de la Ministerul Muncii. Îl leagănă prin aer prudent şi explică în şoaptă: "Eu sunt garantat până la 13%... Dacă ne mişcăm repede, cine ştie..."
Citeşte mai multe despre:   editorial

Serviciul de email marketing furnizat de