x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Gloria fragilă a UDMR

0
Autor: Miruna Munteanu 28 Feb 2011 - 17:48
Dacă vreun cataclism ar fi surpat sâmbătă Casa de cultură a sindicatelor din Oradea, clasa politică românească ar fi fost decapitată. Lide­rii puterii şi ai opoziţiei s-au înghe­suit să-şi prezinte omagiile la Congresul UDMR cu entuziasmul unor vânători de zestre porniţi să peţească partida anului.

Flancat de Emil Boc şi de Victor Ponta, Marko Bela avea toate mo­ti­ve­le să se simtă satisfăcut. La sfârşitul îndelungatului său mandat, influenţa Uniunii Democratice a Maghiarilor din România se află la apogeu. Depăşeşte cu mult ponderea electorală a minorităţii pe care o re­pre­zintă. Această influenţă este însă conjuncturală. Şi profund fragilă.

UDMR a ştiut să profite de faptul că nici un partid din România nu mai poate visa la un scor de peste 50% în alegeri. Obligaţi la alianţe, marii jucători de pe scena politică au înţeles imediat avantajele unui partener mic şi neproblematic din punct de vedere doctrinar, dispus să se acomodeze oricărui stil de guvernare. Prezenţa la guvernare pare să fie, de altfel, singurul ţel nesmintit al acestei formaţiuni extrem de versatile în alegerea partenerilor de drum.

Contând pe un electorat captiv şi disciplinat, UDMR şi-a permis să cocheteze dezinvolt ba cu stânga, ba cu dreapta, fără să rişte sancţiuni la urne. Votanţii săi nu sunt sensibili la retorica majorităţii, au priorităţi specifice. Mai mult decât economia, îi interesează autonomia. Or, în această direcţie, formaţiunea condusă până de curând de Marko Bela nu a avut oscilaţii. Dimpotrivă, a ştiut să stoarcă de la orice partener de guvernare concesii suficiente pentru a-şi mulţumi alegătorii. Paradoxal, tocmai în aceste succese se află germenii declinului UDMR. Multe dintre ele au accentuat enclavizarea comunităţii maghiare, pentru ca în final să erodeze chiar bazinul electoral al uniunii.

Dreptul de a nu cunoaşte limba română se dovedeşte acum un mare handicap pentru o populaţie puternic afectată de şomaj şi sărăcie. Pentru aceşti oameni, şansa să-şi găsească un loc de muncă este mai mare în Ungaria decât în ţara lor natală. Iniţiativa Guvernului de la Budapesta de a acorda cetăţenia etnicilor maghiari din afara graniţelor riscă să provoace un adevărat exod. Iar UDMR-ul riscă să se trezească în curând cu mult mai puţini alegători. Pe care, foarte probabil, va trebui să şi-i dispute cu o formaţiune nouă, cu un discurs mult mai radical. Iată de ce, deşi aparent pe cai foarte mari, liderii UDMR au coşmaruri legate de pragul electoral...

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de