Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Afirmații dintre care o mențiune specială merită următoarea: „Eu vreau să trăiesc până în momentul în care pot să demonstrez că nu sunt vinovat și nu am făcut altceva decât să plătesc din punct de vedere politic anii 2015 și zăpăceala furibundă încât să dispară tot ceea ce înseamnă clasa politică la momentul respectiv”.
Citesc aceste vorbe și îmi amintesc în ce împrejurări l-am cunoscut și am scris despre doctorul Sorin Oprescu. Era, prin anii 1996-1997, când tânărul director al Spitalului Universitar de Urgență din București a refuzat să pună în aplicare un ordin venit de la guvern, demonstrând că este vorba despre o flagrantă greșeală cauzată de necunoașterea datelor realității. Gest pe care, inițial, unii l-au calificat a fi „o frondă”, dar care, până la urmă, s-a dovedit a fi perfect îndreptățit. Am, așadar, motive să cred și să sper că, și de această dată, Sorin Oprescu va demonstra că nu el este cel care greșește și ne va ajuta să cunoaștem care au fost tenebroasele jocuri de interese care cereau capul său.
Scriu și susțin acest lucru deși dacă nu ne este prea greu să înțelegem la ce anume se referă Sorin Oprescu atunci când vorbește despre „zăpăceala politică”(din anii 2015 n.n.) nu la fel de ușor ne poate fi să descifrăm cine și de ce a dorit „să dispară ceea înseamnă clasa politică la momentul acela”. Așa încât așteptăm ceva să ne ofere răspunsuri edificatoare Sorin Oprescu însuși sau alte persoane având cunoștințe temeinice în materie.
Până atunci, v-aș propune să zăbovim ceva mai atent asupra expresiei „justiția s-a aplicat pe cazul acesta”, pe care am întâlnit-o tot în interviul menționat. Expresie folosită, într-o primă analiză pentru a caracteriza obiectivitatea și buna credință cu care judecătorii din Grecia au analizat cazul lui Sorin Oprescu, precum și noile date edificatoare oferite de către avocații prezenți la fața lor. Calități profesionale pe care, și să vrem, nu putem să nu le punem față în față cu modul în care așa-numiții ,,împărțitori de dreptate’’ din scumpa noastră patrie au procedat atunci când l-au condamnat pe fostul edil-șef al Capitalei la 10 ani și 8 luni de închisoare. Perfect edificatoare fiind logoreea care, deși s-a dorit a fi motivare strict juridică, numai asta nu a reușit să fie...
Deloc întâmplător, în emisiunea moderată de Mihai Gâdea, comentatori avizați au atras atenția că, printre rânduri, în textul redactat la Curtea de Apel București, în luna mai 2022, revin teme dictate de judecătoarea Camelia Bogdan, în septembrie 2015, atunci când a decis arestarea lui Sorin Oprescu. Ceea ce, mergând pe firul lucrurilor, ne duce direct la cauza-cauzelor. Mă refer, bineînțeles, la nefastul rol al Binomului SRI-DNA, instituit de Amiralul Dezastrului Național, Traian Băsescu, la scurtă vreme după ce și-a început primul mandat la Palatul Cotroceni. De aici, ajungând noi direct la celălalt înțeles al sintagmei „justiția s-a aplecat asupra acestui caz”. Adică la aplecarea justiției din România. Dar nu o aplecare asupra datelor dosarului și a argumentelor prezentate de acuzat și de avocații săi, ci la aplecarea obedientă a magistraților în fața ordinelor binomului. Ordine date fix de la Palatul Cotroceni.
Consecința directă a acestui revoltător mod de ,,a se apleca’’ asupra dosarului lui Sorin Oprescu fiind formulată în mod concis și tranșant de către avocatul Adrian Cuculis: „Nici acum nu știu clar pentru ce a fost condamnat”.
