Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Se spune ca daca ar fi jucat Bruce Willis in 'Titanic' i-ar fi salvat pe toti. Dar nici Bruce Willis nu ar mai putea salva acum toate tarile din zona euro, precum si pe toti creditorii acestora.
Zilele trecute, lucrurile s-au precipitat pe pietele europene, prima de risc a Spaniei a crescut mult, Belgia si Italia au primit perspectiva negativa din partea agentiilor de rating, Grecia mai are probabil nevoie de alti 50 de miliarde de euro, iar cotatiile companiilor din aceste tari scad vertiginos.
Sentimentul pietei pare sa se indrepte in directia inevitabilitatii restructurarii datoriei unora dintre tarile cu datorie prea mare, incepand cu Grecia. Este o directie normala daca ne gandim ca, in cazul succesului programului de privatizare si austeritate, cheltuielile cu datoria publica vor reprezenta 7,5% din PIB in Grecia (prin comparatie, in Romania sunt 2% din PIB).
Toate programele de austeritate din tarile periferice esueaza in a intelege o relatie foarte simpla: pentru a putea da inapoi o parte din datorie, ritmul de crestere economica in aceste tari trebuie sa fie mai mare decat rata dobanzii. In cazul Spaniei, PIB-ul creste cu mai putin de 2% dar tara se imprumuta cu 5%. In cazul Greciei, PIB-ul inca scade. In cazul Portugaliei, cresterea economica a fost anemica si inainte de criza, cand insa si rata dobanzii era jos. Pentru a evita incapacitatea de plata sunt doar doua variante: fie aceste tari iau masuri inflationiste de stimulare a cresterii economice, fie Europa (prin nou-createle mecanisme financiare) imprumuta aceste tari la o dobanda subventionata. Nici una dintre variante nu are insa aprobarea mai-marilor finantelor mondiale, poate nici nu e fezabila, si ca urmare incapacitatea de plata va deveni, cred eu, o realitate. Romania are aceeasi problema, rata de crestere fiind mult sub rata dobanzii cu care se imprumuta de pe pietele externe. In acest context, masurile de austeritate nu vor reduce deficitul din cauza cresterii dobanzilor. In schimb, tarile care se imprumuta inca ieftin, desi au la randul lor datorii mari, dar pietele au incredere in ele (cum ar fi Marea Britanie), pot avea succes cu masurile de austeritate.
Culmea este insa ca restructurarea datoriei – un termen diplomatic pentru incapacitatea partial de plata, adica o plata doar partiala a datoriei – nu va rezolva problema. O analiza recenta a Centrului pentru Reforma Europeana din Londra arata ca doar Irlanda poate avea sansa unui nou inceput, dupa ce nu va plati decat 50% din datorie. Mai mult, o analiza din aceasta luna a influentului institut CEPS din Bruxelles arata ca problema datoriei nu este una individuala, ci de natura sistemica in zona euro. Tarile care emit datorie intr-o moneda pe care nu o controleaza sunt mult mai expuse speculatiilor financiare, si acesta este cazul tarilor din zona euro. Cine incaseaza banii din bond-urile spaniole poate sa ii investeasca in Germania, de exemplu. Este aceeasi problema pe care o au si economiile emergente, inclusiv Romania, atunci cand se imprumuta intr-o valuta straina.
In concluzie, nici macar restructurarea datoriei unor tari din zona euro nu va rezolva problema, daca nu este insotita de coordonarea actiunilor la nivel european, prin refinantare la dobanzi preferentiale si reinvestirea banilor in aceeasi tara care a emis datoria.
