x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Greu de ucis, şi mai greu de salvat.

0
Autor: Liviu Voinea 24 Mai 2011 - 21:00

Se spune ca daca ar fi jucat Bruce Willis in 'Titanic' i-ar fi salvat pe toti. Dar nici Bruce Willis nu ar mai putea salva acum toate tarile din zona euro, precum si pe toti creditorii acestora.

Zilele trecute, lucrurile s-au precipitat pe pietele europene, prima de risc a Spaniei a crescut mult, Belgia si Italia au primit perspectiva negativa din partea agentiilor de rating, Grecia mai are probabil nevoie de alti 50 de miliarde de euro, iar cotatiile companiilor din aceste tari scad vertiginos.

Sentimentul pietei pare sa se indrepte in directia inevitabilitatii restructurarii datoriei unora dintre tarile cu datorie prea mare, incepand cu Grecia. Este o directie normala daca ne gandim ca, in cazul succesului programului de privatizare si austeritate, cheltuielile cu datoria publica vor reprezenta 7,5% din PIB in Grecia (prin comparatie, in Romania sunt 2% din PIB).

Toate programele de austeritate din tarile periferice esueaza in a intelege o relatie foarte simpla: pentru a putea da inapoi o parte din datorie, ritmul de crestere economica in aceste tari trebuie sa fie mai mare decat rata dobanzii. In cazul Spaniei, PIB-ul creste cu mai putin de 2% dar tara se imprumuta cu 5%. In cazul Greciei, PIB-ul inca scade. In cazul Portugaliei, cresterea economica a fost anemica si inainte de criza, cand insa si rata dobanzii era jos. Pentru a evita incapacitatea de plata sunt doar doua variante: fie aceste tari iau masuri inflationiste de stimulare a cresterii economice, fie Europa (prin nou-createle mecanisme financiare) imprumuta aceste tari la o dobanda subventionata. Nici una dintre variante nu are insa aprobarea mai-ma­rilor finantelor mondiale, poate nici nu e fezabila, si ca urmare incapacitatea de plata va deveni, cred eu, o realitate. Romania are aceeasi pro­blema, rata de crestere fiind mult sub rata dobanzii cu care se imprumuta de pe pietele externe. In acest context, masurile de austeritate nu vor reduce deficitul din cauza cresterii do­ban­zilor. In schimb, tarile care se imprumuta inca ieftin, desi au la randul lor datorii mari, dar pietele au incredere in ele (cum ar fi Marea Britanie), pot avea succes cu masurile de auste­ritate.

Culmea este insa ca restructu­ra­rea datoriei – un termen diplomatic pentru incapacitatea partial de plata, adica o plata doar partiala a datoriei – nu va rezolva problema. O analiza recenta a Centrului pentru Reforma Europeana din Londra arata ca doar Irlanda poate avea sansa unui nou inceput, dupa ce nu va plati decat 50% din datorie. Mai mult, o analiza din aceasta luna a influentului institut CEPS din Bruxelles arata ca pro­blema datoriei nu este una indivi­duala, ci de natura sistemica in zona euro. Tarile care emit datorie intr-o moneda pe care nu o controleaza sunt mult mai expuse speculatiilor financiare, si acesta este cazul tarilor din zona euro. Cine incaseaza banii din bond-urile spaniole poate sa ii investeasca in Germania, de exemplu. Este aceeasi problema pe care o au si economiile emergente, inclusiv Romania, atunci cand se imprumuta intr-o valuta straina.

In concluzie, nici macar restructurarea datoriei unor tari din zona euro nu va rezolva problema, daca nu este insotita de coordonarea actiunilor la nivel european, prin refinantare la dobanzi preferentiale si reinvestirea banilor in aceeasi tara care a emis datoria.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Serviciul de email marketing furnizat de