Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un text scris de Antonio Gramsci prin anii ’30 din inchisoarea in care fusese aruncat de regimul fascist al lui Mussolini afirma categoric: "Primul element (al politicii) e acela ca exista guvernati si guvernanti, conducatori si condusi. Acesta e faptul primordial, ireductibil... De aici e de vazut cum se poate conduce in modul cel mai eficace... si pe de alta parte sa deslusim liniile de minima rezistenta sau caile prin care se obtine supunerea celor condusi sau guvernati".
Citindu-l, mi-am adus aminte de un moment din dezbaterile Adunarii NATO de prin 1993, unde ma aflam ca raportor special pentru extinderea Aliantei spre fostul spatiu sovietic cand, spre surpriza mea, am fost ferm sustinut de un senator italian si vechi politician, Mirko Tremaglia, ce reprezenta un partid cu radacini in miscarea fascista. La un moment dat, Tremaglia a fost acuzat ca e fascist, iar raspunsul sau mi-a placut: "Fascisti poate, hoti niciodata". El facea referire evidenta la realitatea ca o ideologie, chiar gresita sau criminala, nu presupune in mod automat ca cei care o admira sunt corupti. Statul democratic nu a fost si nu este scutit de raspandirea practicilor de deturnare a beneficiilor pietei de la societatea in ansamblu catre interesele proprii ale guvernantilor.
Dovada? Nu e nicicand posibil ca grupuri de interese sa puna mana pe economie, sa fie inabusite sau mistificate fortele pietei fara o cautiune politica. Statul este un element constitutiv al functionarii sistemului capitalist. Problema centrala este insa: cine sunt beneficiarii unei actiuni statale imediate? Cand regulile de functionare pe piata sunt "croite pe masura", adica anume pentru a favoriza pe cei aflati in miezul puterii, avem de-a face cu un capitalism monopolist si politic. "Principiul" de baza e clar: Cine face regulile este si cel ce dirijeaza sau profita de afacerile facute pe seama acestor reguli.
Nu mai exista politica si nici afaceri adevarate, ci doar cardasii. Timp de vreo 2.000 de ani dupa sfarsitul democratiei ateniene statele lumii au fost monarhii. Cei care nu vedeau avantaje in democratie aratau ca orice adunare populara poate deveni – mai devreme sau mai tarziu –incompetenta si prea usor influentata de emotie. Cei mai rai demagogi au putut reusi in secolul trecut si atat de multi conducatori (lideri) s-au ocupat de interese speciale, dar foarte benefice pentru ei insisi. Triumful ambitiei si andurantei unui lider – da, de ce nu? – daca e democratic. Adica fara nici un fel de privilegii primite in raport cu alti competitori.
Cand insa liderul nu este in realitate decat "seful" sistemului prin care interese speciale, oricat de imorale sau ilegale, sunt preluate si servite, atunci logica democratiei este inoperanta. O tara nu poate fi bine condusa de lideri care habar nu au de sau care ignora principii de buna guvernare, dar se mentin la putere prin sistemul de corupere a statului.
Angajamentul politic pentru solutii de mai bine pentru tara nu mai exista. Ramane doar angajamentul pentru a pacali oamenii. De fapt ii garanteaza conducatorului pozitia de conducator. Jocurile politice din Romaniei ultimelor luni NU sunt in sfera pragmatismului, acela care mentine ferm o viziune, si cu atat mai putin in aceea a credintei intr-o Romanie mai buna si mai puternica.
Citește pe Antena3.ro
